miercuri, 19 octombrie 2016

Obicei mioritic: “tragerea în piept”,
că merge şi aşa!

Alexandru Ghillis


Tocmai acu’, în zilele astea de toamnă, parcă mai friguroase şi mai ploioase ca de obicei, bucureştenii (cei mulţi şi branşaţi la serviciul public de apă caldă şi căldură) au ocazia să tremure puţin de frig, dar şi de grija furnizării curente a apei calde şi a căldurii în apartamente, acum şi la iarnă. Nici nu-i de mirare să îi apuce tremuriciul, când văd la televizor atmosfera „frenetică” de lucru din Consiliul general al Primăriei Capitalei, de atitudinea „cordială” cu care-şi trag consilierii unii-altora şi, mai ales, primăriţei (totul numai pe considerente politice), preşul de sub picioare. Şi, cu toate acestea, elita conducătoare - aflată la butoane - asigură „prostimea” că totul va fi OK.
  
Aşa că, din masa „prostimii” fiind, după o zi grea la serviciu, oricare ar fi el, odată ajuns(ă) acasă, la bloc (contează şi etajul), vrei sa faci un duş bun, care să te relaxeze. Un duş, doar atât! Nici prin cap nu ţi-a trecut o clipă ritualul îmbăierii într-o cadă înspumată, la lumina lumânărilor parfumate. Poveşti televizate! Aşadar, intri în pielea goală în camera de baie şi hm!, cam te zgribuleşti oleacă. Pui mâna pe calorifer. Nici rece, dar nici cald. Mai mult spre rece. Cum naiba?! Doar ne-au asigurat ăştia, că încep livrarea! Dai drumul la apa caldă, care-i rece, dar o laşi să curgă. Poate că încă nu a tras-o aproape nimeni din cei de mai jos! Sunt şi mulţi pensionari în bloc, tocmai iţi trece asta prin minte. Săracii! Ăştia o lasă mai moale cu duşurile! Ca o paranteză, unii chiar fac economie la sânge, altfel nu ar avea ce mânca şi nici cu ce să se doftoricească. Uite aşa, stai gol/goală, bodogănind mărunt blesteme, în timp ce apa caldă rece curge şi curge în aşteptarea apei calde. Uau! Curge apa de peste cinci minute – vezi ceasul pe smartphone, că doar nu-l laşi din mână nicăieri (!) – şi... nicio schimbare. Eh, aici mai scapi o înjurătură care cere bip, te înfăşori în textilele de casă şi poate te duci în mijlocul familiei (dacă o ai cu tine), în bucătărie, ca să mănânci. Uite aşa, între doi dumicaţi şi câteva cuvinte cu cei dragi, încep să se adune gânduri, te trezeşti că începi să faci niscaiva calcule şi, până la urmă, le dai dracului şi-ţi vezi de treabă.


Păi, te gândeşti ce prestidigitaţii faine se fac pe nebăgarea ta de seamă şi iuţeala vorbelor. Unicul furnizor bucureştean, făcând economii grase, îţi livrează la mişto apă caldă rece şi tu trebuie să i-o plăteşti de caldă şi, uite cum, fără ca să ciripeşti ceva, te „trage în piept”. Ba, le plăteşti băieţilor pe neştiute şi pierderile de căldură şi de apă de pe trasee învechite. Iată, aşa apar profitorii deştepţi ai acestei situaţii: furnizorii particulari de centrale de apartament şi de bloc! Spre care eşti adeseori îndemnat, indirect, să te îndrepţi, dacă te ţin curelele, cum o fac mulţi alţii. Oricum, fiindcă pe plaiurile mioritice ţine încă figura, fără bătăi de cap de „cotizezi”, eşti „tras în piept” cu succes!


(Publicat in EVZ / EVZ.RO)

miercuri, 12 octombrie 2016

Aiuriţi de zăngănitul pre-electoral al cătuşelor

Alexandru Ghillis


De decenii, sub toate campaniile electorale ce s-au consumat pe aceste meleaguri – indiferent de regim politic – viaţa aici merge înainte, aparent de neclintit în unele domenii esenţiale, scriam nu demult în această rubrică. Şi acum se poate spune la fel, ca viaţa merge înainte, dar nesatisfăcătoare pentru cei mai mulţi dintre români.

Dacă reuşeşti să-ţi mobilizezi resursele interne necesare, ca să te postezi pe poziţia de outsider, cetăţean liber cugetător, neînregimentat politic, spectacolul degradant la care ţi-e dat să asişti zi de zi, urmărind ştirile prezentate şi comentate în mass-media vizuale, online şi tipărite, te lasă de-a dreptul aiurit. Cântecul cătuşelor este aici în trend. Cântă şi unii şi alţii dintre politicienii momentului, işi zornăie reciproc refrenele lor ameninţătoare, la care, aşteptăm, aproape cu gura căscată, să vedem până unde se va ajunge. Se promit dezvăluiri uluitoare şi ulterior se dovedeşte că e numai un fâs înşelător. Înşelător ca şi răspândirea recentă, într-o piaţă bucureşteană, a fiţuicii ce promova iluzia puterii cetăţeanului, de către puştani distraţi, drapaţi în galben şi albastru. Uluitoare e sarabanda delaţiunilor privind traseele sacoşelor cu bani, a dosarelor care, pe lângă unele solide, cu probe adunate „pe bune”, multe altele miros de la o poştă a comandă politică şi răzbunări cu ţinte precise. Alegerile bat curând la uşă şi unii trebuie să rămână - sau alţii să devină - salvatorii imaculaţi ai neamului, iar adversarii lor politici, vopsiţi în negru până la viitoarele alegeri sau la calendele greceşti. „Cât de tâmpit trebuie să fii, pentru a vota în continuare jigodiile care te-au adus la sapă de lemn?”, răbufneşte dur pe Facebook un postac contrariat. Curat murdar, cum ar fi concluzionat în zilele noastre şi nenea Caragiale! Lupta anticorupţie este extrem de importantă pentru eradicarea flagelului, devenit endemic în societatea noastră, însă trebuie întreprinsă profesionist, corect, de sus şi până jos, fără excepţii rezultate din ingerinţe politice. Sună  cumva a deziderat utopic?  


Lovirea celui lipsit de putere este gestul incalificabil al celor slabi. Tot din slăbiciune, în politică, pentru a pune mâna pe putere, cei slabi dau în cel ce a fost puternic. Acesta nu a părăsit politica şi este, pe moment, încolţit de loviturile adversarilor, care nu-i cruţă nici familia. Politician abil, lasă  impresia aparentă de retragere - spre uimirea unora dintre susţinătorii săi, care nu-i înţeleg jocul strategic şi îl abandonează pe parcurs - însă revine tenace spre prim-planul politicii mari, perceput fiind de adversari ca un uriaş pericol iminent. Şi atunci, în disperare, izbesc cu cele mai murdare mijloace de care dispun, folosindu-se de şantaje, delatori şi de mercenari din mass-media, dispuşi oricând să-i servească pe cei ce oferă mai mult. Asta-i clasa politică! „Nu există prieteni în politică, există numai prieteni politici” (Titu Maiorescu).


(Publicat in EVZ / EVZ.RO)