Obicei mioritic: “tragerea în piept”,

că merge şi aşa!

Alexandru Ghillis

Tocmai acu’, în zilele astea de toamnă, parcă mai friguroase şi mai ploioase ca de obicei, bucureştenii (cei mulţi şi branşaţi la serviciul public de apă caldă şi căldură) au ocazia să tremure puţin de frig, dar şi de grija furnizării curente a apei calde şi a căldurii în apartamente, acum şi la iarnă. Nici nu-i de mirare să îi apuce tremuriciul, când văd la televizor atmosfera „frenetică” de lucru din Consiliul general al Primăriei Capitalei, de atitudinea „cordială” cu care-şi trag consilierii unii-altora şi, mai ales, primăriţei (totul numai pe considerente politice), preşul de sub picioare. Şi, cu toate acestea, elita conducătoare - aflată la butoane - asigură „prostimea” că totul va fi OK.

  

Aşa că, din masa „prostimii” fiind, după o zi grea la serviciu, oricare ar fi el, odată ajuns(ă) acasă, la bloc (contează şi etajul), vrei sa faci un duş bun, care să te relaxeze. Un duş, doar atât! Nici prin cap nu ţi-a trecut o clipă ritualul îmbăierii într-o cadă înspumată, la lumina lumânărilor parfumate. Poveşti televizate! Aşadar, intri în pielea goală în camera de baie şi hm!, cam te zgribuleşti oleacă. Pui mâna pe calorifer. Nici rece, dar nici cald. Mai mult spre rece. Cum naiba?! Doar ne-au asigurat ăştia, că încep livrarea! Dai drumul la apa caldă, care-i rece, dar o laşi să curgă. Poate că încă nu a tras-o aproape nimeni din cei de mai jos! Sunt şi mulţi pensionari în bloc, tocmai iţi trece asta prin minte. Săracii! Ăştia o lasă mai moale cu duşurile! Ca o paranteză, unii chiar fac economie la sânge, altfel nu ar avea ce mânca şi nici cu ce să se doftoricească. Uite aşa, stai gol/goală, bodogănind mărunt blesteme, în timp ce apa caldă rece curge şi curge în aşteptarea apei calde. Uau! Curge apa de peste cinci minute – vezi ceasul pe smartphone, că doar nu-l laşi din mână nicăieri (!) – şi... nicio schimbare. Eh, aici mai scapi o înjurătură care cere bip, te înfăşori în textilele de casă şi poate te duci în mijlocul familiei (dacă o ai cu tine), în bucătărie, ca să mănânci. Uite aşa, între doi dumicaţi şi câteva cuvinte cu cei dragi, încep să se adune gânduri, te trezeşti că începi să faci niscaiva calcule şi, până la urmă, le dai dracului şi-ţi vezi de treabă.

Păi, te gândeşti ce prestidigitaţii faine se fac pe nebăgarea ta de seamă şi iuţeala vorbelor. Unicul furnizor bucureştean, făcând economii grase, îţi livrează la mişto apă caldă rece şi tu trebuie să i-o plăteşti de caldă şi, uite cum, fără ca să ciripeşti ceva, te „trage în piept”. Ba, le plăteşti băieţilor pe neştiute şi pierderile de căldură şi de apă de pe trasee învechite. Iată, aşa apar profitorii deştepţi ai acestei situaţii: furnizorii particulari de centrale de apartament şi de bloc! Spre care eşti adeseori îndemnat, indirect, să te îndrepţi, dacă te ţin curelele, cum o fac mulţi alţii. Oricum, fiindcă pe plaiurile mioritice ţine încă figura, fără bătăi de cap de „cotizezi”, eşti „tras în piept” cu succes!

(Publicat in EVZ / EVZ.RO)