Doar o viaţă şi
aia irosită în stradă!
Alexandru Ghillis
Nu cu mult timp în urmă, jurnalistul Mălin
Bot a emis, într-un articol publicat în Evenimentul
zilei, câteva aprecieri
pertinente cu privire la decizia guvernamentală
de a se dubla alocaţiile de stat acordate copiilor, tragând cu această ocazie un serios semnal de alarmă în legatură
cu potenţialele pericole viitoare ale pomenilor cu iz electoral, avându-se în
vedere şi viitoarele alegeri parlamentare din 2016. Tabloul destul de sumbru evidenţiat
de tânărul jurnalist, mi-a readus în
memorie un scurt eseu al subsemnatului, Miresme,
publicat drept Scrisoarea săptămânii în acelaşi
notabil cotidian şi care mă face să reiau tema respectivă. Poate că
nu m-aş fi hazardat acum să reabordez
o asemenea tematică, dar cred că, din punct de vedere civic, am datoria s-o
fac, fiindcă pot!
Ca mai toată
lumea, văd zilnic pe străzi, fără voia mea, bărbaţi
mai tineri şi mai bătrâni, unii în perfectă putere, ceva mai rar femei, însă cu toţii rufoşi, urât mirositori şi cu
chipurile amprentate de condiţiile inumane de trai animalic sub cerul liber,
indiferent de anotimp. Pe strada noastră
văd, de mai mulţi ani, câţiva dintre
„liberii cugetatori” cu vechime, stând ca vrăbiile
înşirate pe-o sârmă – cu mici pauze -
de dimineaţa până seara pe treptele
magazinelor de peste drum, având la picioare nelipsita sticlă ieftină
de bere şi privind apatici trecatorii. Pe unul dintre ei am avut surpriza să-l zăresc
întâmplător, în vreo două rânduri, luând tacticos masa de prânz la o
terasă de lângă piaţă,
respectându-se cu fripturică asortată cu cartofi prajiţi şi salată. Cred că
beneficiază câteodata de pomană
şi mai face vreun mic serviciu cârciumii! Pe trotuarul de lângă blocul nostru îşi face veacul o tânară cu vârstă
incertă din cauza lipsei dinţilor,
care ne-a declarat mai demult, cu aplomb, că
asta-i viaţa care îi place şi asta face: bea cafele de la dozator, fumează şi, culmea, vorbeşte mult la mobil. Işi face
nevoile în spatele blocului, după nişte
maşini şi doarme nu se stie pe unde. A turnat în decursul timpului doi copii – o
vreme i-a ţinut, pe rând, cu ea pe stradă – şi, într-un final, i-a lăsat în grija statului. Unui alt locuitor
stradal, superobez, nu-i lipseşte zilnicul pet la doi litri dintr-o renumită băutură răcoritoare
gazoasă, prin grija unui comerciant
din vecinătate. Un alt oropsit,
aciuit de foarte tânăr lângă blocul nostru şi care acum este un bărbat în plină
putere la nici 35 de ani, are şi el o poveste interesantă. Acum caţiva ani, când se reabilita faţada
blocului, inginerul care conducea lucrările
l-a convins să se angajeze ca
necalificat în echipa de muncitori şi i-a oferit loc de cazare într-o baracă a firmei de construcţii. Nu trebuia decât să tragă
de frânghia scripetelui ca să ridice la
etaj găleţile cu materiale. N-a făcut mulţi purici. După scurt timp, a declarat că nu mai poate munci şi s-a lăsat păgubaş.
A luat vreo trei sute de lei (trei milioane pe atunci) pentru munca depusă şi s-a întors la trotuar, oferind de toţi
banii bere gratis la toţi „vecinii” de breaslă.
Era un timp când fiului meu, cam de aceeaşi vârstă
cu personajul, îi era milă de acest
individ şi îi mai dădea câte un ban
din când în când. Până s-a lămurit că
demersul lui umanitar nu-i este de niciun ajutor real boschetarului, a cărui
ratare este asumată. Şi nu este
singurul, fiind aproape toţi aceştia in aceeaşi situaţie, aparent fără
rezolvare pentru majoritatea. Cert este faptul că
mulţi dintre aceşti indivizi declasaţi provin din foste case de copii, aruncaţi
debusolaţi pe drumuri după
împlinirea vârstei de 18 ani, iar alţii, oameni în toată firea, ajung să
cerşească pe străzi,
după ce şi-au pierdut locurile de
muncă, familiile şi casele lor din
cauza alcoolismului cronic.
Ei bine, domnul Mălin Bot are perfectă dreptate atunci când afirmă
că viitorul naţiunii române poate fi grav
periclitat din inconstienţa diriguitorilor de moment ai ţării, care sunt mai repede interesaţi de
perpetuarea lor la putere. Valoarea
alocaţiilor de stat pentru copii ar trebui sa fie adaptată numai în funcţie de capacitatea materială a părinţilor
lor şi, deci, nu egală pentru toţi
copiii. De asemenea, alocarea banilor pentru copii ar trebui condiţionată de prezenţa
obligatorie (monitorizată) a acestora
la grădiniţă, la şcoală şi,
nu în ultimul rând, de rezultatele şcolare obţinute. Altfel, există riscul ca prin susţinerea financiară necondiţionată,
alocată în mod egal tuturor copiilor,
să fie încurajată nemunca voită
a unor parinţi care trăiesc doar de pe
urma copiilor lor, cât mai mulţi posibil şi care, din nenorocire pentru ei, pot
avea acelaşi viitor ratat ca al parinţilor lor, umili asistaţi social ai
statului, adică pe seama contribuabilului
român. Pomenile electorale nu rezolvă
nimic bun pe termen lung, ci doar interese imediate disimulate ale celor care
le oferă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu