Au pătat halatul alb al unui înger

Alexandru Ghillis

Îmi manifestam necondiţionat admiraţia, în urmă cu multe luni în acest cotidian, spunând că mai există şi îngeri în halate albe. Atunci mă refeream la două somităţi incontestabile ale medicinei româneşti, omagiindu-le fără rezerve, pe bună dreptate.  Aceşti străluciţi doctori fără de arginţi, dăruiţi cu totul nobilei lor profesii, vor rămâne în analele medicinei româneşti, ca exemple demne de urmat. Era vorba despre renumitul neurochirurg acad. prof. dr. Leon Dănăilă (supranumit „sculptorul de creiere”) şi de celebrul medic chirurg pediatru Alexandru Pesamosca (zis şi „îngerul copiilor”), plecat dintre noi. 

Din păcate, ca simpli spectatori neimplicaţi direct în atmosfera de-a dreptul caragialescă a confruntărilor inter-partinice din cadrul actualei campanii electorale, vedem cum un important actor politic istoric, speriat de prăbuşirea sa dramatică în sondaje, caută disperat să prezinte alegătorilor săi nume sonore de prim rang. Aşa am ajuns să vedem recent – într-o emisiune TV – o somitate a medicinei româneşti, unul dintre doctorii fără de arginţi pomeniţi mai sus, academicianul profesor doctor Leon Dănăilă. Ajuns la o respectabilă vârstă octogenară şi cu o reputată activitate profesională de peste cincizeci de ani, domnul profesor Dănăilă este încă în deplină putere de muncă şi ne-a demonstrat conservarea unei memorii de invidiat, chiar pentru persoane mult mai tinere. La numeroasele întrebări pline de curiozitate ale moderatorului emisiunii, invitatul său a accentuat, printre altele, faptul că şi un tânăr de la ţară, dacă este pasionat de medicină, asa cum a fost el, îşi poate atinge visul. Totul este să vrea cu tot dinadinsul! În prezent, profesorul Leon Dănăilă candidează ca senator de Bucureşti, pe listele partidului ce-l promovează.

Prin anii ’60 - ’70 a primit din America o bursă Fulbright, pentru a se specializa în neurochirurgie. Ca să poată pleca la studii în S.U.A. a fost nevoit să se înscrie, cu peripeţiile de rigoare, în P.C.R. După specializare, s-a întors în ţară şi a modernizat, de multe ori cu propria forţă financiară, sectorul de neurochirurgie al Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar - Arseni” din Bucureşti. Declară că este reticent la propunerile de a prelua frâiele conducerii unui minister al sănătăţii, fiindcă se teme că va fi deranjat în bună măsură în profesia sa, neurochirurgia şi de la elaborarea unor noi cărţi de specialitate, publicate în limba engleză de edituri americane şi vândute în întreaga lume. În pofida succesului său profesional, renumitul medic fără de arginţi, a rămas un om modest, chiar sărac, investind câştigurile rezultate din vânzarea cărţilor sale tot în tehnologizarea departamentului său de neurochirurgie. Stai şi te uiţi fascinat la un asemenea om strălucitor, plin de modestie şi real patriotism şi nu se poate să nu te întrebi cu ce promisiuni nemaipomenite a putut fi convins acum să sclipească aidoma pietrei preţioase căzută în noroi! De neînţeles!

(Publicat in EVZ / EVZ.RO)