Se împrăştie iz de votcă!
Alexandru Ghillis
După
rezultatul ultimului scrutin din R. Moldova (13 noiembrie 2016), câştigat discutabil de socialistul
pro-rus Igor Dodon, băieţii de la „Pravda” moscovită au
si turnat votcile în stacane,
strigând veseli „Chişinăul e al nostru!”. Oricum şi restul Basarabiei furate, până la Dunăre şi Marea Neagră, e
tot al lor!
Încă din
copilărie, din povestirile bunicii, ale mamei mele şi ale altor basarabeni din anturajul familiei -
mulţi dintre ei refugiaţi în ţară din 1940, am aflat că administraţia românească nou instalată în teritoriu după 1918,
s-a dovedit ineficientă, profund coruptă şi organizarea proastă. La conducerea principalelor instituţii de stat, religioase sau de învăţământ au fost numite persoane slab pregătite, incompetente, prin „pile” ori pe
considerente politice etc. (cam ca şi în România de azi!!!). Curând, basarabenii au început să se simtă cetăţeni
români de categoria a doua, fiindcă tot ce nu era calificat sau valoros în ţară, era îndreptat către Basarabia.
Din surse actuale, aflate în R. Moldova, ştiu
că nici măcar în prezent foarte mulţi basarabeni în vârstă nu uită asemenea
aspecte negative şi sunt sceptici că la o eventuală reunificare nu s-ar
întâmpla la fel. Mulţi preferau o unificare rapidă cu România (ori cetăţenia română)
doar pentru acces imediat la muncă fără restricţii în statele Uniunii Europene
(ceea ce tocmai obţinuseră. Rămâne de văzut ce va fi de acum înainte!). Alţii, mai mulţi, nu doresc
unificarea cu o ţară săracă, deoarece pentru ei Rusia şi Europa occidentală
figurează ca mari pieţe ale muncii. Mai sunt comuniştii şi socialiştii
pro-ruşi (numeroşi şi cu mare influenţă în zonele rurale şi nu numai acolo) şi
susţinătorii lor, rămaşi hipnotizaţi de propaganda sovietică. Timpul, ajutat de
intoxicarea sistematică a câtorva generaţii basarabene de către politrucii
comunişti moldoveni şi ruşi, total obedienţi Moscovei, a făcut
ca astăzi să fie destui basarabeni reticenţi faţă de integrarea
europeană şi, mai ales, faţă de o posibilă unire cu ţara mamă, pe
care refuză s-o recunoască ca atare, preferând existenţa
unui stat moldovean de sine stătător.
Nu trebuie neglijat nici numărul foarte mare de nativi ruşi care, la indicaţiile lui Stalin, pentru a se grăbi
sovietizarea Basarabiei, au colonizat forţat
teritoriul, în locul mulţimii de români
deportaţi în Siberia în 1940. Cu toate acestea, procentul
actual al basarabenilor ce şi-ar
dori unificarea cu România a ajuns
la 32%, ca şi mulţi alţii
care vor ca R. Moldova să aibă
asigurat drumul spre occident şi nu
spre Răsărit. Din păcate,
în pofida năzuinţelor noilor generaţii basarabene, în special prin obstrucţionarea accesului multora la urne, pentru cei
aflaţi la studii
sau la muncă în ţări
din UE, toate speranţele par să se
fi prăbuşit
deocamdată.
Mai curând, acum nouă ar
trebui să ne dea de gândit
cum s-ar putea menţine, plutind,
o nucă tare ca România într-o mare roşie! Oare, un Trump Tower în plin Bucureşti ar pune punctul pe (i)?
(Publicat in EVZ / EVZ.RO)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu