BREAKING NEWS:

Mega-viol în grup în formă continuată

Alexandru Ghillis

Exact acum tanti Europa suportă non-stop nenorocirea asta cu perversiuni, care ne-a lăsat aici mască pe toţi, conducători şi supuşi deopotrivă. Şturlubatică din fire, a mai cedat ea din când în când – de-a lungul timpului – să fie penetrată din proprie iniţiativă, dar acum, săraca, bătrână şi obosită fiind, a căzut cu siguranţă, de peste o lună în urmă, pradă inocentă intenţiei diabolice a băieţilor (de la trupa ISIS?) de a-i  testa capacităţile de rezistenţă la un viol masiv în grup organizat, fără utilizare de puşcoace. Milenara, cocoşată de vremuri şi furtuni violente, la o asemenea insistenţă a desfăcut fără a dori picioarele şi a oftat neputincioasă, după ce a încercat la început să mimeze, neconvingător, orgasmul. Aşa că, în prezent, violul continuă cu mereu noi făptaşi, spre disperarea crescândă a Europei, care a avut şi tentative nereuşite de a domoli nelegiuirea, încercând să-şi tragă nişte chiloţei ghimpaţi tanga, prea micuţi însă pentru a-i abate pe violatori din pornirea lor sălbatică de cucerire şi jaf al bogăţiilor sale.

În tinereţea ei, tanti Europa, mereu mai atractivă şi mai bogată, în pofida vicisitudinilor străbătute, a apărut maiestuoasă şi nabădăioasă în dorinţa nestăvilită de a-şi impune voinţa colonizatoare în faţa altor seminţii mai depărtate, peste care s-a năpustit călări cu suliţe, ducându-le forţat crucea şi care, acum – la rândul lor, fiind multe şi tinere – unele o supun violului în formă continuată, aducându-i buluc per pedes cu anasâna semiluna, pe măsura scurgerii timpului în favoarea lor. Ceea ce dovedeşte încă o dată că nimic nu e bătut în cuie, ci totul e în permanentă schimbare, încă de la începuturile omenirii. De fapt, ce i se întâmplă acum bătrânei milenare este o urmare exagerată, scăpată de sub control, a nevoii – declarate de ea cu multă inconştienţă - de transplant urgent în locul unor organe îmbătrânite cu unele tinere, proaspete, care să-i menţină vigoarea cunoscută. Un pic de noroc a venit din partea unchiului Sam, care s-a oferit să ridice de pe trupul bătrânei rude, primind în propria lui ţară, un număr apreciabil de actuali violatori, pe care-i va selecta personal, extrem de atent la calitatea viitorilor cetăţeni ai Lumii Noi. Nu acelaşi lucru îl doreşte şi celălalt mare unchi, Ivan Turbincă. Cei doi unchi declară că vor să o ajute pe bătrâna noastră mătuşă, dar în moduri diferite. Ambii vor să-i distrugă pe trupeţii de la  ISIS, având propriile socoteli, neîntelegându-se pe cine sprijină fiecare în teritoriul sirian, apărând – ca atare - o stare de tensiune aproximativă între cei doi. Astfel că, până în momentul de faţă, au caştig de cauză jihadiştii Statului Islamic şi... violul va mai continua până la victoria finală. A cui victorie?   

Canalele noastre TV de ştiri, talk-show-urile TV şi chiar mass-media tabloidă abundă până la saturaţie în informaţii, unele contradictorii, altele uşor lacrimogene în privinţa aşa numiţilor refugiaţi, cu mare grijă pentru a fi menajaţi de eventuala acuză de viol. Realitatea este că printre agresorii bogătaşei, o bună parte o formează participanţii naivi, de strânsură, care au profitat de marea înghesuială (posibil parţial sponsorizată), pentru a fugi de mizerie şi moarte sau, chiar dacă nu sunt originari din zonele de conflict, au venit şi vin atraşi de mirajul zorzoanelor aurite ale bătrânei milenare. Ăştia şi-au cărat după ei femeile şi copiii lor în aventura nesăbuită a trecerii peste Mediterana şi posibil şi Marea Neagră(?) în bărcuţe gonflabile, cumpărate de la  traficanţi fără scrupule. Cei care au înfruntat glorioşi marea şi au pătruns în interiorul Europei, îşi vor chema fericiţi, cât de curând, rudele, prietenii şi prietenii prietenilor rămaşi acasă. Este de observat cu atenţie partea de bărbaţi tineri singuri, bine clădiţi, bine îmbrăcaţi, vizibil echipaţi regulamentar cu câte un mic rucsac nu prea plin (în refugiu?) şi cu smartphone-uri de ultimă generaţie, ghidându-se după GPS-uri. Dacă vin din zone de conflict, te poţi întreba – pe bună dreptate - cum de aceşti tineri nu luptă în ţara lor şi mărşăluiesc acum disciplinaţi în aceasta bejenie organizată! Dacă destui sunt, să presupunem, de bună credinţă, s-ar putea ca ceilalţi (câţi?) să vină cu misiuni comandate! În aceste momente, după cât se vede,  i s-au aprins beculeţele bătrânei Europe şi, panicată, milenara trage semnale de alarmă, solicitând măsuri urgente de contracarare, pentru a-şi împrăştia agresorii în mai multe zări. Se pare, totuşi, că încearcă să prindă un tren care a trecut prea repede şi prea pe neaşteptate! Doar Bunul Dumnezeu poate şti astăzi dacă îi va face loc lui Allah în Europa peste nu foarte mult timp!... Până atunci, violul continuă... Tic-tac!... Tic-tac!... (...cum ar zice R. Turcescu!!!).

(Publicat in EVZ.RO)

Bani fără număr... fără număr... şi cultură?

Alexandru Ghillis

Cultura nu are tangenţe cu banii fără număr... fără număr!... Dar subcultura are din plin! Din subcultură s-a îmbogăţit o mulţime de oameni fără cultură şi mass-media tabloidă. Insă aţi văzut cumva oameni de cultură îmbogăţiţi din activităţi culturale? Nu prea. In această situaţie se află şi cei care lucrează în instituţiile de învăţământ şi cele de cultură din România. De aceea, doresc să mă refer acum la specialiştii autorizaţi în promovarea şi conservarea valorilor culturale. Mai precis, la cei implicaţi în păstrarea şi valorificarea patrimoniului cultural-artistic autohton. Din păcate, poate fiindcă reprezintă un segment insignifiant ca număr, raportat la nivelul ţării, lipsiţi de apărare din partea vreunui sindicat, aceşti truditori pasionaţi nu sunt suficient de vocali pentru a atrage atenţia mass-mediei pentru un „breaking news”, aşa cum fac alte categorii de bugetari şi, ca atare, se mulţumesc de voie-de nevoie cu salariile cele mai ridicole, ca urmare a vechii mentalităţi a factorilor de decizie guvernamentali: cultura nu produce, ea consumă! În această idee, aproape toţi miniştrii culturii care s-au perindat după 1990 au tăcut chitic şi nu au luptat pentru o salarizare decentă în ansamblul sistemului pe care îl conduceau, ca şi în prezent, fiind interesaţi în special de problemele sectorului cultural din care proveneau.

Mă întreb pe ce criterii erau - şi sunt încă - stabilite până în prezent salariile derizorii ale personalului din muzee şi alte instituţii de cultură şi, mai cu seamă, ale celor care răspund de sănătatea exponatelor de o incomensurabilă valoare artistică, istorică şi documentară. Urmare a salarizării  foarte modeste a celor care lucrează în instituţiile de cultură, sunt şi pensiile lor, care, în majoritatea cazurilor, nu reusesc sa acopere cheltuielile casnice de rutină de la o lună la cealaltă. La o vârstă mai înaintată, vizitele la medici se înmulţesc, ca şi necesarul de medicamente, în dauna altor nevoi cu care erai obişnuit până să fii radiat din sistem şi considerat, nedeclarat, o povară pentru el. Ajuns în pragul senectuţii, prin 2008, am aflat din surse - fiindcă nu era nimic comunicat oficial - că persoanele care au lucrat în instituţii de cultură aflate în subordinea Ministerului Culturii şi se pensionează, au dreptul de a primi legitimaţii nominale, pe baza cărora să poată intra gratuit în muzee, teatre, săli de concerte ş.a.m.d.  Am solicitat Ministerului Culturii o asemenea legitimaţie, dar am primit cu stupoare vestea că nu mi se va putea elibera, deoarece ministerul nu mai avea bani pentru tipărirea lor. Mi s-a dat doar o fiţuică amărâtă numită „adeverinţă”, prin care se adeverea că am lucrat în sistemul respectiv şi, pe baza ei, aveam drept de intrare gratuită în localurile pomenite mai sus. Până în ziua de azi mi-a fost ruşine să mă folosesc de acea hârtie, ca să evit umilinţe gratuite, aşa cum li s-a întâmplat multor altora ca mine. 

(Publicat in Evenimentul Zilei)