Dacă ar fi să fie!...
Alexandru
Ghillis
Ceea ce voi încerca să afirm, ca orice liber cugetător într-un sistem democratic, ar putea fi etichetat şi ca ANTI-OPINIE (fără
nicio intenţie de a-l
incomoda în vreun fel
pe distinsul jurnalist Mirel Curea). Resuscitat de efervescenţa unor evenimente recente, revin dintr-un alt
unghi de vedere asupra opiniilor împărtăşite de mine - cu privire la problema basarabeană
- într-o
postare puţin mai veche,
găzduită tot
pe pagina web OPINII EVZ, făcând parte din Vocile
Dreptei.
Cu origine basarabeană pe
linie maternă, nu-mi este deloc indiferent visul majorităţii românilor
de reîntregire a
României Mari cu Basarabia, smulsă
brutal din trupul ţării de către
sovietici în 1940, ca
urmare şi a impotenţei diriguitorilor noştri politici de atunci. Probabil că dacă aş fi maghiar, nu mi-ar fi fost indiferent nici
visul de reîntregire a
Ungariei Mari, clamat de această naţie. Ambele, doar vise naţionaliste frumoase, cu izbucniri patriotarde,
totalmente fără acoperire în noul context geo-politic şi strategic european. Rămân doar ca simple manifestări
politicianiste menite a aduce avantaje în
vederea campaniilor electorale.
Să încercăm să ne
imaginăm puţin – într-o viziune suprarealistă,
inversând unghiul de
vedere - că,
totuşi, visul
nostru de decenii, al Reîntregirii
Neamului, s-ar realiza. Dacă ar fi să fie,
cum ar fi să fie? Parţial,
desigur, fiindcă Republica Moldova este doar o parte din vechea
Basarabie. Dar este bine măcar şi atât,
dacă nu
se poate totul. Actualii politicieni,
parlamentari, guvernanţi, funcţionari superiori ai statului moldovean ar trebui
să fie de-a
dreptul încântaţi să cedeze de
bună voie aproape
toate avantajele oferite de demnităţile pe care le ocupă în prezent. O
dovadă pozitivă în acest sens este perfecta colaborare
interpartinică existentă în plan politic între formaţiunile
politice moldoveneşti
pro-europene şi pro-unire
cu ţara mumă (!!!). Va
creşte apreciabil numărul
cetăţenilor români,
al celor asistaţi social şi, mai ales, al celor care-şi vor căuta un loc de muncă în ţările
dezvoltate ale Uniunii Europene, în
special al moldovenilor care lucreaza acum în Rusia şi,
curând, li se vor închide acolo uşile în
nas. Lupta anticorupţie va lua o
mai mare amploare, ca şi aceea împotriva grupărilor
infracţionale foarte
bine organizate. Vestiţii rakeţi moldoveni pot aduce un plus necesar de experienţă în domeniu pentru interlopii băştinaşi,
dat fiind că unii dintre aceşti
rakeţi sunt foşti combatanţi în trupele speciale sovietice. Din punct de vedere
al vieţii politice
interne ne-am îmbogăţi cu un puternic partid comunist pro-rus şi cu numeroşi susţinători ai acestuia, mai ales în mediul rural moldovenesc şi care ar deveni şi mai periculos dacă ar
intra în
ilegalitate. În plus, ne vom putea lăuda
cu o mult mai numeroasă minoritate rusă,
ucraineană şi găgăuză,
ceea ce ar conduce la raspândirea
multiculturalismului şi al
vorbitorilor de limbă rusă în România.
Pe de altă parte, în
acest fel, i-am da ocazie marelui fost prieten de la Răsărit
sa aibă motive – conform doctrinei recent adoptate – de a
interveni militar oriunde se află locuitori de naţionalitate rusă,
care îi solicită
ajutorul. Absolut corect, nu?. Un mare avantaj ar fi şi posibilitatea să avem
o întinsă
graniţă comună cu
Ucraina, ceea ce ar oferi, în momentul
de faţă, siguranţa deplină mult aşteptată pentru tot flancul sud-estic al
NATO, ţinându-se cont că este
vorba de un stat vecin perfect stabil din punct de vedere politico-economic şi militar. Un pic mai mult ar dura să le
fie bagata in cap, multor simpli moldoveni, ideea că
limba ce-o vorbesc nu este moldovenească, ci română neaoşă. La
fel şi altora care
insistă să cultive aşa-zisa moldovenească şi chiar îşi
imaginează un ipotetic mare stat moldovenesc independent, prin
unirea celor două Moldove de pe ambele maluri ale Prutului. Tot pe de altă
parte, nu trebuie neglijat nici faptul că va creşte numarul româncelor a căror frumuseţe şi dăruire
în amor au trecut demult graniţele ţării şi abundă pe internet. Tocmai era să omit
ceea ce era mai valoros: potenţialul
enorm de creştere economică,
urmare a acestui pas decisiv – mica reîntregire
– de maximă importanţă pentru
istoria viitoare a ţării noastre,
dacă am
lua în calcul
numai faima vinurilor de calitate româneşti, ce ar putea concura cu şi mai mult succes nu numai pe piaţa UE.
Am imaginat o simplă schiţă a
unui scenariu aparent imposibil, dar care s-ar putea să se
materializeze în viaţă, dacă
ne-am lăsa conduşi
doar de efuziuni sentimentale superficiale şi de raţiuni
politicianiste favorabile unora la un moment dat. Aşa că, dacă stăm strâmb şi
judecăm drept, am putea să ne întrebam ce s-o putea alege dintr-o eventuală
fuziune a politicienilor de la Vest şi Est
de Prut şi integrarea
asumată ori nu în România a unei numeroase minorităţi slave. În vederea unei
reunificari va fi necesar câte un
referendum, atât în România,
cât şi în
Rep. Moldova. Dacă pentru referendumul din ţară nu prea am emoţii, în schimb, pentru cel din Rep. Moldova v-aş întreba: ce
opinie credeţi că
va avea o bună
parte a cetăţenilor
moldoveni pe tema unificării
cu România? Nomenklatura moldoveană liberală şi susţinătorii – cei mai mulţi din Chişinău
- vor, parese că în bună
parte, mai degrabă
apartenenţa R. Moldova la UE şi, eventual, NATO, dar ca stat moldovean de sine stătător, acceptându-se
astfel ideea existenţei a două state româneşti. În acest sens, aşa cum am mai arătat şi în articolul postat anterior, mama România ar putea fi,
cu adevărat, de un
real ajutor matern.
Visele
frumoase ori ba, nu pot fi şterse din mintea oamenilor de nicio forţă pământeana şi, de aceea, dacă sunt pozitive, ele rămân ca singure speranţe care îi pot anima permanent. Aşa că mă întreb şi vă
întreb: dacă, totuşi,
ar fi să fie, cum
ar fi să
fie?...
(Postat pe EVZ.RO)
(Postat pe EVZ.RO)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu