„Femeia, eterna poveste…”, la zi

Alexandru Ghillis

Legenda biblică, interpretată de un om cu har, spune că, în cea de-a şasea Sa zi de muncă, Dumnezeu – lucrând concentrat la crearea femeii – îl lămurea, între timp, pe un înger curios:

 „[...Ai văzut lista specială pe care am făcut-o pentru ea? Trebuie să fie firavă, dar nu neputincioasă, să poată ţine patru copii în poală în acelaşi timp, să aibă un sărut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgâriat la o inimă frântă şi va face toate acestea, cu doar două mâini] [...Deja se poate vindeca singură când este bolnavă şi, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi] [...Da, este moale, a încuviinţat Dumnezeu, dar am făcut-o şi puternică. Nici n-ai idee câte poate suporta sau îndeplini] [...Nu numai că va putea gândi, ci chiar să găsească soluţii şi să negocieze] [...Lacrima este modul ei de a-şi exprima bucuria, tristeţea, durerea, dezamăgirea, iubirea, singurătatea, deznădejdea şi mândria. Îngerul a rămas impresionat.

– Doamne, eşti un geniu, te-ai gândit la toate! Femeia este cu adevărat uimitoare!]” (Răzvan Şerbu, File de lumină „Şi Dumnezeu a creat femeia”).

Cu toate acestea, de-a-lungul vremurilor, de la Facere şi până-n prezent,  pentru un nivel de educaţie primar, oriunde în lume, destinul femeii a fost şi este dominat – mai mult ori mai putin - de cel al bărbatului, indiferent de credinţă. În unele medii, rămase marcate tradiţional de un bigotism anacronic, se păstrează inegalitatea între sexe; discriminare manifestată segregaţionist, mai accentuată în ortodoxism şi motivată de aşa-zisa impuritate a femeii, cauzată de ciclul ei menstrual. Chiar şi în prezent, femeia este cea care, încă în multe cazuri – cu precădere în mediul rural - acceptă supusă, prin educaţia primită, dominaţia absolută a partenerului de viaţă, suportarea uneori a corecţiilor fizice şi statutul ei numai de gospodină şi obiect sexual, reproducător, la bunul lui plac.

Emanciparea femeilor din lumea creştină - începând cu acordarea dreptului de a vota, din prima parte a secolului XX – şi angajarea lor în aproape toate domeniile de activitate, inclusiv în politică, rezervate până atunci doar bărbaţilor, în zilele noastre a adus legal femeia din statele civilizate pe picior de egalitate cu bărbaţii. Cel puţin teoretic, dat fiind că, oricum, femeia familistă munceşte zilnic la serviciu şi apoi la domiciliu, spre deosebire de mulţi bărbaţi! Nu am mai luat în discuţie condiţia femeii musulmane care nu trăieşte în statele laice moderne, fiindcă nu putem fi indiferenţi la inepţiile emanate de nişte imami radicali din mult prea complicata lume islamică, care au ajuns la concluzia idioată că femeia este doar un simplu mamifer şi poate fi tratată ca atare de către bărbatul ei, acesta având chiar şi dreptul de viaţă sau de moarte asupra sa! O cultură total incompatibilă cu dogma creştină!

Până de curând, în topul egalităţii între sexe, România era plasată pe poziţia 70 la Forumul Economic Mondial organizat în Elveţia.

(Publicat in EVZ / EVZ.RO)