Alexandru
Ghillis
Titlul
de mai sus este doar o parafrazare a ultimului roman al lui Marin Preda, care -
de altfel - nu are nicio legătură cu
cele ce urmează a fi
depănate.
Fiindcă am
ales să croşetăm un
pic pe seama poveştii de
viaţă
incitantă a
unui ieşean
destoinic, care a ajuns în
gura lumii după ce a
fost zdravăn
mediatizat în ultima
vreme în presa
tabloidă, pe Facebook
şi,
mai ales, la televiziune în prime time pentru rating. Aşa după cum
era de aşteptat,
viaţa
lui, expusă ca o
carte deschisă şi
comentată în fel
şi
chip de moderatori tv, gospodine, popi, ginecologi, avocati, psihiatri,
psihologi şi alţi băgători în
seamă de pe
sticla televizoarelor, a dus la controverse diverse, desfiinţat de
unii – mai ales femei, invidiat într-o
oarecare măsură, mai
pe faţă ori
nu, de către bărbaţi şi
chiar admirat de multe persoane preocupate de ecologism şi de
o viaţă trăită din
plin cât mai
aproape de natură,
dar... El are răspunsuri
aparent pertinente la orice întrebare
care i se adresează. Însă pentru
noi, cei mulţi rămaşi cu
gura căscată, încorsetaţi de
tiparele societăţii,
de principii considerate sănătoase,
de legi şi – în
primul rând -
de dogma creştină, se
deschid mari semne de întrebare.
Eroul acestei poveşti de
viaţă
inedită este
un moldovean arătos, dotat
cu o inteligenţă
peste medie, la circa patruzeci de ani, având
studii incomplete de medicină
veterinară şi
care trăieşte
după
propria lege concomitent cu două
surori brăilence,
ambele titrate – uniţi în faţa lui
Dumnezeu, iar fructele iubirii sale, egal acordată
celor două,
fiind cei paisprezece copii. Întrebat
de o reporteriţă în ce
condiţii au
născut
soţiile
sale, bărbatul
răspunde,
şocând-o,
că le-a
moşit
personal când a
venit timpul, amintind de studiile sale de medicină
veterinară (!).
Viaţa lor
nonconformistă se
desfăşoară
organizată, ca într-un
stup de albine, pe un domeniu vast, în îndestulare
şi deplină armonie
undeva, la o alergătură de
cal depărtare
de Iaşi, într-o
zonă destul
de izolată, fără apă
curentă,
canalizare sau curent electric, care nici nu sunt dorite. Familia este cunoscută nu
numai în zonă
pentru livrările
sale de produse bio de înaltă
calitate, de pe urma cărora
obţine
venituri importante.
Temerarul preconizează că, în
pofida agitaţiei
create prin mass-media, în
circa 22 (?) de ani în
jurul lor se va întemeia,
cu siguranţă, o
comunitate altfel care, fără a fi
o sectă, va
fi atrasă de o
viaţă sănătoasă,
simplă,
ruptă în bună măsură de
societatea convenţională,
care să le
dea speranţa
unui început
de lume nouă. Femeile
sale îl
venerează acum
ca pe un Profet, iar justiţiarii
de ocazie îl
suspectează de
spălare
de creiere şi
manipulare.
Uitându-ne
la acest ieşean abil,
ne sare gândul la
celebra comunitate Amish, care trăieşte şi azi
complet izolată în
Statele Unite - ca acum două sute
de ani - sau la mormonii americani, care lasă bărbaţilor
puternici financiar posibilitatea de a avea grijă de
mai multe soţii şi, de
asemenea, ne amintim de islam, care îngăduie în
condiţii
stricte o viaţă
armonioasă în
poligamie a musulmanilor. Totuşi, nu
poţi să nu
te întrebi
dacă, în
ambiţia sa,
acest moldovean tenace chiar se crede cel mai fericit dintre pământenii
locului! Este
el îndreptăţit să fie aşa de fericit?
(Publicat pe EVZ / EVZ.RO)
(Publicat pe EVZ / EVZ.RO)