joi, 29 octombrie 2015

Cel mai fericit dintre pământeni?

Alexandru Ghillis


     Titlul de mai sus este doar o parafrazare a ultimului roman al lui Marin Preda, care - de altfel - nu are nicio legătură cu cele ce urmează a fi depănate. Fiindcă am ales  să croşetăm un pic pe seama poveştii de viaţă incitantă a unui ieşean destoinic, care a ajuns în gura lumii după ce a fost zdravăn mediatizat în ultima vreme în presa tabloidă, pe Facebook şi, mai ales, la televiziune în prime time pentru rating. Aşa după cum era de aşteptat, viaţa lui, expusă ca o carte deschisă şi comentată în fel şi chip de moderatori tv, gospodine, popi, ginecologi, avocati, psihiatri, psihologi şi alţi băgători în seamă de pe sticla televizoarelor, a dus la controverse diverse, desfiinţat de unii – mai ales femei, invidiat într-o oarecare măsură, mai pe faţă ori nu, de către bărbaţi şi chiar admirat de multe persoane preocupate de ecologism şi de o viaţă trăită din plin cât mai aproape de natură, dar...  El are răspunsuri aparent pertinente la orice întrebare care i se adresează. Însă pentru noi, cei mulţi rămaşi cu gura căscată, încorsetaţi de tiparele societăţii, de principii considerate sănătoase, de legi şi – în primul rând - de dogma creştină, se deschid mari semne de întrebare.  
     Eroul acestei poveşti de viaţă inedită este un moldovean arătos, dotat cu o inteligenţă peste medie, la circa patruzeci de ani, având studii incomplete de medicină veterinară şi care trăieşte după propria lege concomitent cu două surori brăilence, ambele titrate – uniţi în faţa lui Dumnezeu, iar fructele iubirii sale, egal acordată celor două, fiind cei paisprezece copii. Întrebat de o reporteriţă în ce condiţii au născut soţiile sale, bărbatul răspunde, şocând-o, că le-a moşit personal când a venit timpul, amintind de studiile sale de medicină veterinară (!). Viaţa lor nonconformistă se desfăşoară organizată, ca într-un stup de albine, pe un domeniu vast, în îndestulare şi deplină armonie undeva, la o alergătură de cal depărtare de Iaşi, într-o zonă destul de izolată, fără apă curentă, canalizare sau curent electric, care nici nu sunt dorite. Familia este cunoscută nu numai în zonă pentru livrările sale de produse bio de înaltă calitate, de pe urma cărora obţine venituri importante.
    Temerarul preconizează că, în pofida agitaţiei create prin mass-media, în circa 22  (?) de ani în jurul lor se va întemeia, cu siguranţă, o comunitate altfel care, fără a fi o sectă, va fi atrasă de o viaţă sănătoasă, simplă, ruptă în bună măsură de societatea convenţională, care să le dea speranţa unui început de lume nouă. Femeile sale îl venerează acum ca pe un Profet, iar justiţiarii de ocazie îl suspectează de spălare de creiere şi manipulare.
     Uitându-ne la acest ieşean abil, ne sare gândul la celebra comunitate Amish, care trăieşte şi azi complet izolată în Statele Unite - ca acum două sute de ani - sau la mormonii americani, care lasă bărbaţilor puternici financiar posibilitatea de a avea grijă de mai multe soţii şi, de asemenea, ne amintim de islam, care îngăduie în condiţii stricte o viaţă armonioasă în poligamie a musulmanilor. Totuşi, nu poţi să nu te întrebi dacă, în ambiţia sa, acest moldovean tenace chiar se crede cel mai fericit dintre pământenii locului! Este el îndreptăţit să fie aşa de fericit?

(Publicat pe EVZ / EVZ.RO)     

joi, 15 octombrie 2015

Profesionalism, malpraxis sau infracţiune?

Alexandru Ghillis


     Atât decizia autorităţilor supreme de a pune batista pe ţambal, pentru a atenua disputele privind nivelul inadmisibil de scăzut al salariilor celor care se ocupă şi răspund de sănătatea populaţiei, acordându-le acestora un mizilic electoral de 25% la salariu, în speranţa că astfel se va putea opri enorma hemoragie de cadre medicale spre alte zări mult mai generoase, cât şi încercarea penibilă de a se oficializa şpăguirea slujitorilor lui Esculap, pentru a fi fiscalizată (DNA-ul e pe fază!), mi-au trezit amintirea neplăcută a confesiunii unui partener temporar de călătorie într-un tren de noapte, făcute mie cu mai mult de un deceniu în urmă
     La un control de rutină, soţiei acestuia i s-a depistat un mic polip apărut pe colul uterin care, în urma analizelor de laborator efectuate, s-a dovedit a fi de natură benignă şi se putea cauteriza ulterior fără probleme. După puţină vreme, s-a internat în secţia de chirurgie a unui spital mare, în vederea operării unei eventraţii (hernii) abdominale, sechelă mai veche rămasă în urma naşterii copilului. Tocmai se urcase pe masa de operaţie când, „prima mană” cu care conveniseră ei lucrarea, si-a amintit că nu-i făcuse controlul ginecologic, fiindcă – motiva acesta – nu se găsea fişa cu rezultatul analizelor respective. Astfel că i-a făcut şi acesta, pe loc, un control şi a văzut şi el polipul. A urmat operaţia eventraţiei, cum credea pacienta, liniştită că (fiind informată, în prealabil, de alţi pacienţi) se achitase de obligaţii faţă de toată echipa medicală, sperând în buna desfăşurare a intervenţiei chirurgicale.  
     Câteva ore mai târziu, când femeia era încă în semi-conştienţă pe patul de la terapie intensivă, a izbit-o în faţă un miros de usturoi amestecat cu băutură şi a deschis ochii, văzându-l pe distinsul „prima mană” aplecat asupra ei şi şoptindu-i de aproape, cu un aer uşor conspirativ „vezi că ţi-am făcut două operaţii, nu una!”. Aceasta a înţeles aluzia şi în ziua urmatoare şi-a anunţat soţul. Domnul respectiv a luat legătura cu medicul care, fiind omenit suplimentar, i-a spus că, preventiv, avându-se în vedere polipul de pe colul uterin, pentru a nu avea doamna probleme neplăcute de sănătate ceva mai târziu, i-a făcut din proprie iniţiativă şi histerectomie totală. Adică i-a extirpat ovarele şi uterul, spre uimirea pacientei şi a soţului acesteia în momentul când au aflat această veste bombă.  
     Astăzi este clar pentru oricine, prin cele mai recente exemple mult mediatizate, că mentalităţi adânc înrădăcinate generaţiilor mai vechi, la nivelul întregii societăti, sunt greu de eradicat şi nu depind neapărat de nivelurile de salarizare existente. După cum se poate observa, câteodată şpăguirea produce victime şi infractori. Acum, eu stau şi mă întreb: în cazul  prezentat a fost vorba de profesionalism, malpraxis sau infracţiune? Dumneavoastră ce părere aveţi?

(Publicat in EVZ si EVZ.RO)