Cel mai fericit dintre pământeni?

Alexandru Ghillis

     Titlul de mai sus este doar o parafrazare a ultimului roman al lui Marin Preda, care - de altfel - nu are nicio legătură cu cele ce urmează a fi depănate. Fiindcă am ales  să croşetăm un pic pe seama poveştii de viaţă incitantă a unui ieşean destoinic, care a ajuns în gura lumii după ce a fost zdravăn mediatizat în ultima vreme în presa tabloidă, pe Facebook şi, mai ales, la televiziune în prime time pentru rating. Aşa după cum era de aşteptat, viaţa lui, expusă ca o carte deschisă şi comentată în fel şi chip de moderatori tv, gospodine, popi, ginecologi, avocati, psihiatri, psihologi şi alţi băgători în seamă de pe sticla televizoarelor, a dus la controverse diverse, desfiinţat de unii – mai ales femei, invidiat într-o oarecare măsură, mai pe faţă ori nu, de către bărbaţi şi chiar admirat de multe persoane preocupate de ecologism şi de o viaţă trăită din plin cât mai aproape de natură, dar...  El are răspunsuri aparent pertinente la orice întrebare care i se adresează. Însă pentru noi, cei mulţi rămaşi cu gura căscată, încorsetaţi de tiparele societăţii, de principii considerate sănătoase, de legi şi – în primul rând - de dogma creştină, se deschid mari semne de întrebare.  

     Eroul acestei poveşti de viaţă inedită este un moldovean arătos, dotat cu o inteligenţă peste medie, la circa patruzeci de ani, având studii incomplete de medicină veterinară şi care trăieşte după propria lege concomitent cu două surori brăilence, ambele titrate – uniţi în faţa lui Dumnezeu, iar fructele iubirii sale, egal acordată celor două, fiind cei paisprezece copii. Întrebat de o reporteriţă în ce condiţii au născut soţiile sale, bărbatul răspunde, şocând-o, că le-a moşit personal când a venit timpul, amintind de studiile sale de medicină veterinară (!). Viaţa lor nonconformistă se desfăşoară organizată, ca într-un stup de albine, pe un domeniu vast, în îndestulare şi deplină armonie undeva, la o alergătură de cal depărtare de Iaşi, într-o zonă destul de izolată, fără apă curentă, canalizare sau curent electric, care nici nu sunt dorite. Familia este cunoscută nu numai în zonă pentru livrările sale de produse bio de înaltă calitate, de pe urma cărora obţine venituri importante.

    Temerarul preconizează că, în pofida agitaţiei create prin mass-media, în circa 22  (?) de ani în jurul lor se va întemeia, cu siguranţă, o comunitate altfel care, fără a fi o sectă, va fi atrasă de o viaţă sănătoasă, simplă, ruptă în bună măsură de societatea convenţională, care să le dea speranţa unui început de lume nouă. Femeile sale îl venerează acum ca pe un Profet, iar justiţiarii de ocazie îl suspectează de spălare de creiere şi manipulare.

     Uitându-ne la acest ieşean abil, ne sare gândul la celebra comunitate Amish, care trăieşte şi azi complet izolată în Statele Unite - ca acum două sute de ani - sau la mormonii americani, care lasă bărbaţilor puternici financiar posibilitatea de a avea grijă de mai multe soţii şi, de asemenea, ne amintim de islam, care îngăduie în condiţii stricte o viaţă armonioasă în poligamie a musulmanilor. Totuşi, nu poţi să nu te întrebi dacă, în ambiţia sa, acest moldovean tenace chiar se crede cel mai fericit dintre pământenii locului! Este el îndreptăţit să fie aşa de fericit?

(Publicat pe EVZ / EVZ.RO)