Mizele mari din spatele falselor pretexte

Alexandru Ghillis

     Recentele evenimente tragice, precum cel de la clubul Colectiv din Bucureşti, care a îndoliat o ţară şi groaznica hecatombă de la Paris, care oripilează o lume întreagă, ridică mari semne de nedumerire când survine clasica şi fireasca întrebare care trebuie pusă în astfel de cazuri: quid prodest? (Cui foloseşte?). De-a lungul istoriei omenirii şi până azi, de la mizele participanţilor la jocurile de noroc şi până la cele care au produs, produc şi vor mai produce mari schimbări la nivel global, nimic nu este bătut în cuie, totul este în permanentă transformare, mai intensă o dată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă, a internetului, care au făcut globul pământesc să pară „mai mic” şi, implicit, să facă deplasarea dintr-un punct al său în altul mult mai lesnicioasă aproape pentru oricine şi, mai ales, chiar pentru grupuri mari de oameni aparent dezorganizaţi.

     Încă din perioada cruciadelor Evului Mediu, a colonizării altor continente şi până mai ieri, motivele care au generat mari evenimente şi schimbări în lume, mai toate sângeroase, au avut – cele mai multe – etalate pretexte de natură religioasă, dar adevăratele mize, niciodată declarate, au fost cele economice, de cucerire, de supunere, geo-strategice. Războaiele purtate în ultimele două secole au avut, în general, pretexte politice care mascau mize economice, de cuceriri teritoriale. Numita Mare Revoluţie Socialistă din Octombrie s-a desfăşurat sub pretextul schimbării radicale politico-economice a Rusiei şi a exportului utopiei marxist-leniniste în lume, însă miza reală era dominarea statelor bogate ale Europei de către proaspăta Uniune Sovietică sub dictatura stalinistă, care a păstrat până astăzi – deşi sub alt nume – aceeaşi înrădăcinată tendinţă expansionistă. Politici expansioniste, de factură fascistă, au condus - la mijlocul secolului XX - Germania şi, în mult mai mică măsură Italia, spre dezastrul propriilor popoare. În zilele noastre, schimbările politice pe plan intern sau extern în societăţile instabile se produc aproximativ la  fel, ca urmare a faptului că mizele în politica mare sunt mult prea importante faţă de eventualul număr de victime colaterale, aproximate la rece de politicieni în cercuri restrânse, în vederea atingerii scopului propus.

     Actualmente, marea migraţie musulmană, greu adaptabilă, care a pulverizat graniţele principalelor state europene, poate fi foarte bine şi un act perfid organizat de testare a sistemelor lor de protecţie şi, în acelaşi timp, de ocupare a unui teritoriu fără niciun foc de armă. Iar acţiunea teroristă concentrată de la Paris face parte din acelaşi război atipic, declarat de ISIS întregii creştinătăţi, dar care – probabil – ascunde în spatele declaraţiilor belicoase, interese ale unor puternice grupări financiar-economice oculte transnaţionale, care finanţează această periculoasă organizaţie criminală.

     La ora actuală, creştinătatea Europei pare puternic ameninţată de exponenţii unei vaste culturi cu care este complet incompatibilă şi care, în plus, are şi marele avantaj al puterii lor de procreaţie, net superioară autohtonilor şi, ca urmare, sociologii avertizează că în următorul secol, în Europa ar putea predomina energic islamul. Quid prodest?

(Postat in EVZ.RO)