Focul fatidic şi dezlegarea la spovedanie

Alexandru Ghillis

Tragedia petrecută cu săptămâni în urmă la clubul Colectiv, care a mobilizat ieşirea spontană a zeci de mii de români pe străzile marilor oraşe ale României, a avut ca efect benefic căderea unui guvern care a deziluzionat şi reînvierea curajului cetăţenilor de a pune vocal punctul pe „i” în multe probleme majore ale existenţei pe plaiurile mioritice. Urmare a acelei seri blestemate, până în momentul în care scriu aceste rânduri, s-au frânt pe rând destinele pentru şaizeci de tineri români si străini. Focul nu a ales pe unii sau pe alţii. Ce s-a întâmplat după?

Un număr mare de decese post-operatorii, dintre care o bună parte s-a datorat, pe lângă arsuri - conform spuselor reprezentanţilor spitalicesti - gravelor afecţiuni respiratorii şi intoxicării cu noxele emanate de incendiu. Abia în aceste zile, când agitaţia creată de decesele în creştere - previzibile, de altfel - a atins cote mai înalte, au început să apară şi să se înmulţească spovedaniile curajoase ale tot mai multor medici din spitalele implicate şi nu numai, care fac cunoscut, ceea ce se cam ştia dar nu se spunea, că acestea colcăie de bacterii ucigase, rezistente la orice antibiotice şi care constituie acum adevăratul pericol mortal pentru răniţii spitalizaţi.  

În pofida recunoaşterii excelentei pregătiri profesionale a unei bune părţi a cadrelor medicale, abia acum sunt iar „redescoperite” neajunsurile materiale majore din aceste stabilimente de sănătate ale statului: clădiri foarte vechi sau unele mai noi prost întreţinute, spaţii şi dotări necorespunzătoare, tehnologie performantă care nu este utilizată din lipsă de personal calificat, orgolii păguboase, igienă discutabilă, administraţie incompetentă, corupţie şi management defectuos. Se mai adaugă şi lipsa crasă de disciplină, fiindcă altfel, printre multe altele, nu se poate explica, de exemplu, cum se face că, în preajma multor spitale de stat şi, mai ales, maternităţi, poţi vedea în timpul zilei mişunând pe stradă şi în magazinele din apropiere, la cumpărături, atât pacienţi/paciente în pijamale şi halate, cât şi cadre medicale în costumaţia specifică de spital. Cum sunt lăsaţi să părăsească astfel unitatea spitalicească şi apoi să reintre în mediul aşa-zis aseptic? Oare nu reprezintă adevărate „bombe” biologice pentru nefericiţii care şi-au încredinţat volens-nolens vieţile lor unor asemenea instituţii? Într-una din zilele trecute, în faţa intrării unui spital bucureştean central, ciuciţi pe trotuar, doi pacienţi vârstnici fumau acolo, înfofoliţi peste pijamale cu halatele lor  ponosite, fiindcă în interior este interzis fumatul. Doar pentru pacienţi, deoarece medicii se descurcă şi ei cum pot, pe unde pot (!).  

În concluzie, am spune că ar trebui să se înceapă reforma sanitară de la disciplină şi igienă, iar managerii să se dezbare de duplicitatea moştenită din panoplia comunismului şi de obiceiul ascunderii „sub preş” a gunoaielor sistemului medical actual.

(Publicat in EVZ / EVZ.RO)