Avantajul internetului: sub acoperirea unui pseudonim, mulţi viteji se arată!

Alexandru Ghillis

„Internetul îi aduce pe aceeaşi platformă şi pe imbecil şi pe inteligent!”, pune punctul pe „i” Sever Voinescu, distins intelectual şi jurnalist, într-un recent interviu publicat în cotidianul „Evenimentul zilei”. Adevărat, internetul este actualmente o expresie supremă a democraţiei, aşa încât realitatea sintetizată de domnia sa este concludentă.

Celebrul „Colţ al vorbitorilor” (Speakers corner) din Hyde Park, Londra, există de decenii şi încă dăinuie, în buna tradiţie englezească, oferind prilejul oricui are ceva de comunicat - în interes public – s-o facă, liber şi necenzurat. A fost şi este o formă primară a democraţiei, însă cu o audienţă limitată doar la cercul de spectatori de ocazie, dispuşi să asculte discursurile sau varii comentarii ale vorbitorilor pe marginea unor evenimente importante. Ei bine, internetul dă acum milioanelor de internauţi, la nivel global, ocazia de a posta tot felul de mesaje şi comentarii, mulţi dintre ei doar pentru ambiţia de a fi remarcaţi pe net, dar ascunzându-şi adevărata identitate sub câte un nickname (poreclă, pseudonim), pentru a fi exoneraţi de orice răspundere pentru cele declarate online. Ceea ce este perfect valabil şi pentru o parte dintre utilizatorii autohtoni de internet care, mai ales atunci când postează unele comentarii pe site-urile unor publicaţii online, la sfârşitul unor articole cât se poate de serioase, evită să se semneze cu numele real, fiind cuprinşi de jenă sau, mai degrabă, de teama unor posibile citări în justiţie.

De exemplu, cu un comentariu ca „tataie cu zâmbetul ăla faci poză eventual pentru cruce”, este sigur că postacul respectiv – aflat, cu siguranţă, în prima dintre cele două categorii menţionate de Sever Voinescu - face orice ca să nu apară sub adevărata sa identitate, conştient fiind de slaba sa capacitate intelectuală. Dacă pentru a trimite un comentariu la o publicaţie tipărită, un cititor face efortul conjugat de a-l compune şi edita pe hârtie, sub formă de scrisoare, apoi de a o timbra şi a o depune într-o cutie poştală spre a fi expediată, pentru a posta comentariul online, direct pe site-ul publicaţiei, acelaşi cititor nu are nevoie decât de acces imediat la internet, fie chiar şi din pat dacă dispune de un mijloc mobil de comunicaţii! Asta spre mirarea unor jurnalişti oneşti, care văd postate drept comentarii - printre unele mai mult sau mai puţin pertinente la articolele lor – destule nimicuri agramate, ale căror înţelesuri sunt greu de descifrat sau doar injurii şi glume proaste. La care, adesea, se infiltrează şi agenţi de influenţă antioccidentală, antiamericană, precum şi indivizi care profită de o astfel de ocazie, pentru a face publicitate gratuită unui job part-time online de acasă sau pentru orice altceva, numai un comentariu la obiect nu. În concluzie, aserţiunea citată în preambulul acestui articol nu cumva reprezintă estimarea corectă a fenomenului?

(Publicat in EVZ / EVZ.RO)