Striviţi de Sistem

Alexandru Ghillis

Se vorbea în ultima vreme de o masivă orientare populară antisistem şi care s-a accentuat teoretic - ca urmare a tragediei recente, petrecută la Clubul „Colectiv” din Bucureşti – rămânând deocamdată la stadiul de deziderat al generaţiei Facebook. Fără să fiu un analist politic, nu pot să trec cu vederea peste noul suflu de schimbare, ce vine dinspre tineretul României.

Multi dintre români percep Sistemul, respectiv puterea statului exercitată tot de către români, ca pe un apăsător univers kafkian, în umbra căruia zărim adesea numeroase persoane fizice şi/sau juridice strivite de acest mega-mecanism. Un super-mecanism bugetar ce se sufocă prin propria-i structură exagerată, care funcţionează şi în prezent tot după vechiul concept autohton p.c.r., adică pile, cunoştinţe, relaţii!  

Probabil că pentru Franz Kafka, dacă ar fi trăit astăzi, cele ce urmează ar fi un real subiect de roman: ghiontul primit de un cetăţean din partea unei autorităţi de stat, prin care i se aduce la cunoştinţă că are de plătit urgent o sumă de câteva sute de lei, pentru care omul nu ştie de ce. Aşa se face că, înghiontit şi de nevastă, se duce la acea autoritate pentru a fi lămurit de ce şi de unde a apărut acea obligaţie. Aici, ca în multe alte instituţii de stat pentru relaţii cu publicul, a primit numeroase ridicări din umeri şi trimis, cum se zice, „de la Ana la Caiafa”. Sătul să tot fie plimbat de la un birou la altul şi de la o autoritate la alta, omul nostru hotărăşte să se adreseze justiţiei, pentru a pune capăt tragicomediei. Demersul i-a luat ceva timp, fără să-l obosească prea tare, el fiind pensionar, însă l-a atins bine la buzunar, deoarece a apelat la serviciile unui avocat bun. În final, s-a dat prin sentinţă judecătorească o hotărâre definitivă, care îl absolvă pe nefericitul petent de achitarea acelei sume de bani şi obligă autoritatea de stat la plata cheltuielilor de judecată. Aparent, cazul părea închis pentru cetăţeanul reclamant. Hai să admitem, prin absurd, că poate omul era cu adevărat dator statului cu bani şi el, din necunoaştere, nu a avut habar de datorie! Asta nu-i treaba noastră. Dar cum se explică ceea ce a urmat?

Puternica autoritate a statului, perdantă în justiţie, nu numai că nu i-a achitat deloc reclamantului cheltuielile de judecată, contrar hotărârii judecătoreşti definitive, dar i-a şi trimis recomandat o nouă somaţie de plată urgentă a câtorva mii de lei! Cetăţeanul nostru este acum complet debusolat, apelează iar la justiţie, deşi e copleşit de pesimism, simţindu-se prea mic şi neajutorat în faţa unui golem de neoprit, pe cale să-l strivească.

Se vehiculează în mass-media şi online nevoia unei „noi clase politice”. Este numai o alegaţie necesară pentru a mobiliza ieşirea Sistemului din anchilozare şi a provoca schimbarea. Generaţia veche de politicieni ar trebui să facă pasul înapoi, lăsând locul la cârma ţării unei generaţii proaspete, de politicieni tineri! Oare, o să scăpăm şi de p.c.r.?

(Publicat in EVZ / EVZ.RO)