Atunci când ajungi să te crezi prost
Alexandru
Ghillis
Ca simplu cetăţean, ajungi să te crezi
prost atunci când statul te
vrea aşa. De multe
ori, chiar e bine să mai şi faci pe prostul, după
vechiul principiu mioritic „capul plecat, paloşul nu-l taie”, ce pare-se că ne-a
conservat vieţile pe aceste
meleaguri. Astăzi, trăim sub impresia existenţei unor puternice şi oculte forţe transnaţionale
transpartinice de veche esenţă securistă, ce şi-au dat mâna
pentru a ne domina, cu putere de viaţă şi de moarte asupră-ne, acestea
bazându-se pe legea mafiotă
„unul pentru toţi şi toţi
pentru unul”. Dacă unul este pe cale să cadă, survine
reducerea lui la tăcere eternă,
pentru a-i salva pe toţi. Asta percep
eu, ca prostul, că s-a întâmplat la noi cu puţin timp în urmă. Apoi,
în pofida tam-tamului uriaş iscat de investigaţiile jurnalistice curajoase ale unei gazete de
sport, subiectul acestui palpitant reality-show poliţist se va pierde lent în ceaţă, picând în
desuetudine controlată, prin alimentarea voită – cu
ajutorul mass-mediei co-interesate - a apetenţei românilor
pentru teoria conspiraţiei şi scenarită, până la plictisul general. După
metoda verificată a „punerii batistei pe ţambal”, când toţi răsuflă uşuraţi că
„mortul e de vină” şi
Dumnezeu să-l odihnească! Mi-ar plăcea să mă fi înşelat în prostia mea! Dar nici nu se poate uita că am mai
trecut noi prin câteva experienţe similare, rămase
nedesluşite pentru
publicul larg şi trecute în uitare. Mulţi români au
ajuns să se simtă în nesiguranţă, acuzând existenţa unui
stat mafiot şi chiar încep să aibă
reticenţe fată de
partide. Dar nici fără ele
nu se poate! Orice stat este coordonat de politica exercitată de
puterea momentului.
De obicei, atenţia este abătută prin
conceperea unui alt reality-show la fel sau şi mai captivant. De altfel, observ - fără
nicio mirare - că o anumită parte dintre telespectatori pare a
fi mai interesată astăzi, de exemplu, să afle
dacă una
dintre vedetele noastre de doi lei a rămas sau nu însărcinată la întoarcerea din vacanţa pe tărâmuri exotice. Aşa se declanşează
mecanismul de inducere a uitării! Spălarea
temeinică a memoriei începe
întotdeauna cu bagatele! De regulă, tocmai
bagatelele astea, toate formând Sistemul,
ajung în timp să te
facă k.o.!
Atunci, chiar rămâi prostit
de-a binelea, ca un naiv ce eşti,
nici descoperit, dar nici acoperit.
Ca atare, coborând noi abrupt în derizoriul conţinutului unui tabel cu întreţinerea
unei scări de bloc, suntem - de nenumărate
ori - atât de fraieri,
că nu
ne vine să credem prin ce magie poate locui zi de zi o familie într-un apartament de pe aceeaşi scară, având, totuşi, lunar,
consum zero la utilităţi. Sau
cum foloseşte din plin
curentul electric, fără să aibă
contract cu vreun furnizor. Magia lor chiar funcţionează! Însă, majoritatea celorlalţi locatari nici nu realizează că sunt
prostiţi pe nevăzute
la plata întreţinerii. Este încă una dintre bagatelele prin care probăm cum
„peştele de la cap se împute până la vârful cozii”.
(Postat pe EVZ.RO)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu