“Nu mă întrebaţi de primul milion!...”

Alexandru Ghillis

J. D. Rockefeller: "Pot să vă dau socoteală pentru fiecare ban, dar nu mă întrebaţi cum am făcut primul milion!"

Renumitul miliardar şi filantrop american a emanat celebra-i maximă cu peste un secol în urmă. Partea a doua a maximei acestuia ar putea fi larg clamată acum pe tărâm autohton de către mulţi domni şi ceva doamne, care s-au „orientat” imediat spre oportunităţile apărute lor după 1989, dobândind rapid milioane... de dolari sau euro!

Cum a reuşit majoritatea fericiţilor, tropăind pe cai mari până de curând, să facă imediat unul sau mai multe milioane de euro, s-a tot comentat deja pe căile de comunicaţii în masă. Normal, că într-o economie centralizată, totalmente a statului până în decembrie ’89, vechii tovarăşi, aşa-zişi noi afacerişti, aflaţi până atunci în posturi cheie sau de decizie în industrie şi în comerţul socialist (interior şi, mai ales, exterior), cei mai mulţi „acoperiţi” şi azi, în noile condiţii au folosit statul drept vacă de muls şi singură sursă de venituri exorbitante. Pe lângă toţi aceştia, s-au mai înfruptat din bugetul statului şi alţi „băieţi deştepţi”, care încă beneficiază de vechiul sistem P.C.R., adică Pile, Cunoştinţe, Relaţii, întemeiat din perioada societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Foarte puţini rămân cei care au reuşit să dezvolte afaceri înfloritoare fără a se baza pe banii statului. S-a accentuat  bipolaritatea nivelului de trai, în dauna unei clase de mijloc anemice.

Ei bine, au fost şi destui slujbaşi la stat, cât şi aşa numiţii norocoşi liberi întreprinzători, care au reuşit, pe căi numai de ei ştiute, să pună „sub saltea” sau - după posibilităţi - în bănci străine banii câştigaţi „la negru”. Bani, pe care i-au scos la iveală în noul regim şi i-au pus să lucreze din plin pentru ei. Se spunea pe timpul lui nea Nicu că un cioban din Mărginimea Sibiului solicitase aprobare ca să-şi cumpere un elicopter, pentru a-şi supraveghea din aer turmele de mioare. Desigur, că nu i s-a aprobat. Doar şeful statului avea pe atunci dreptul să zboare cu elicopterul. Şi a făcut-o până la sfarşit!

Număraţi pe degetele unei mâini, prea puţini au fost cetăţenii foarte bogaţi care au arătat vreo oarecare intenţie de a înapoia măcar o infimă parte din prea plinul lor celor rămaşi săraci şi aflaţi în dificultate, de a-şi manifesta minime intenţii caritabile sau de a ctitorii edificii în folosul societăţii. Culmea este, totuşi, că unul dintre aceşti oameni „putrezi de bogaţi”, din neam de oieri înstăriţi, care a plătit cu puşcărie şi în bani matrapazlâcurile pentru care a fost găsit vinovat, a făcut şi face o mulţime de donaţii în bani, alimente şi case celor nevoiaşi. Extrem de credincios - pe lângă cele deja enumerate -  ctitoreşte biserici, cu gând curat la propria-i mântuire. Fiind un om simplu şi deosebit de volubil, îl privim adesea, când este solicitat de televiziunile de ştiri, cu uşoare zâmbete neîncrezătoare. Oare, chiar aşa ar trebui să fie? 

(Publicat in EVZ.RO)