Ar redeveni Romania „dodoloata”, daca ne-am uni cu Republica Moldova?

     Alexandru Ghillis

     Nu sunt convins de o asemenea eventuala restauratie. De ce? Fiindca mie, ca simplu cetatean roman, ca si altor numerosi cetateni romani cu radacini basarabene la fel ca mine,  pare ca ar fi numai o reparatie partiala facuta Romaniei.

     Pentru cine inca nu stie sau se face ca uita, Republica Moldova nu reprezinta intreaga Basarabie care, inainte de cedarea ei intempestiva in anul 1940 mamutului cu picioare de lut numit URSS - aliat vremelnic cu Germania hitlerista - se intindea din nord-vestul Bucovinei si pana in sud-est la gurile Dunarii si Marea Neagra. De aceea, socotesc ca demnitatea Romaniei, ca stat european independent, democratic, nu poate fi reparata cu jumatati de masura. Or in zilele noastre, tindem cu tarie sa intram in spatiul Schengen si, cu timpul, actualele frontiere statale europene se vor permeabiliza treptat pana la disparitie.

     Familia mamei mele a suferit din plin si ea drama multor mii de basarabeni, victime ale acelor vremuri, abandonandu-si locurile natale si refugiindu-se peste noapte in Regat. Bunicul meu din partea mamei, Ioan (Jean) Penescu, era viceprimar al orasului dunarean Ismail (aflat azi in sud-estul Ucrainei) si, asemenea altor notabilitati ale orasului si a nenumarati romani basarabeni, a fost arestat imediat de trupele sovietice NKVD si trimis cu tren de marfa in Siberia (asa cum a aflat neoficial bunica mea multi ani mai tarziu) si unde a disparut pentru vecie.

     Cand eram copil de scoala primara, l-am auzit pe un batran basarabean venit in vizita la noi, un cunoscut al familiei, care scapase destul de curand din lagarele de munca fortata in minele de carbuni siberiene, ca bunicul meu, ca si multi alti romani manati ca animalele pe drumurile noroioase din codrii Siberiei, s-a stins de foame, fiindca erau lasati fara niciun fel de hrana si, in disperare, ajunsesera sa roada coaja copacilor sub care cadeau doborati de oboseala marsului.

     In locul romanilor basarabeni deportati in Siberia au fost adusi numerosi cetateni rusi cu familii cu tot, care au colonizat in numar mare Basarabia, cu precadere in zona Transnistriei actuale, pentru a se finaliza sovietizarea teritoriului ocupat. Timpul, ajutat de intoxicarea sistematica continua a mai tinerei generatii basarabene de catre politrucii comunisti moldoveni si rusi, total obedienti Moscovei, a reusit spalarea partiala a creierelor multor basarabeni, inoculandu-le ideea ca ei nu sunt romani, ci moldoveni ce vorbesc moldoveneasca si nu romana si care, ca urmare, astazi o buna parte dintre acestia sunt destul de reticenti fata de integrarea europeana si, mai ales, fata de o posibila unire cu tara mama, pe care nu vor s-o recunoasca ca atare. Pe deasupra, in zilele noastre au aparut teorii radicale, extremiste si, pe baza acestora, au luat fiinta organizatii asa-zis nationaliste moldovenesti (atat in R. Moldova, cat si la noi in tara) care imagineaza o Moldova Mare, prin unirea cu Moldova din Romania (deci prin ruperea acestei regiuni din trupul tarii) si crearea unui stat moldovenesc independent. Vise frumoase putiniste pentru unii si cosmaruri pentru cei mai multi si, toate astea, fiind tragice urmari ale impotentei diriguitorilor romani de la 1940 si care, probabil, furnizeaza inca o tema actuala pentru serviciile romanesti de intelligence.

     Trebuie sa fac cunoscuta marea bucurie a basarabenilor din Ismail in anul 1918, la intrarea trupelor romane in oras, iar derbedeii bolsevici si anarhistii, care preluasera prin forta fraiele administratiei locale, au fugit cu totii in URSS. Dar, nu dupa mult timp, a urmat deziluzia. Administratia romaneasca nou instalata s-a dovedit ineficienta, profund corupta si organizarea proasta. La conducerea principalelor institutii de stat, religioase sau de invatamant au fost numite persoane slab pregatite, incompetente, prin „pile” ori pe considerente politice etc. (cam ca in Romania de azi!!!). Basarabenii au inceput sa se simta cetateni romani de categoria a doua, fiindca tot ce nu era calificat sau  valoros in tara, era indreptat catre Basarabia.

     Ei bine, nici in prezent foarte multi basarabeni mai in varsta nu uita asemenea aspecte negative si sunt sceptici ca la o eventuala reunificare nu s-ar intampla la fel. Multi ar fi preferat o unificare rapida cu Romania doar pentru a nu mai fi nevoiti sa stea la cozi pentru vize de acces in statele Uniunii Europene, dar acum au capatat oarecum accesul liber in aceste state si R. Moldova pare sa devina cu pasi mici si foarte nesiguri parte a Uniunii Europene si, poate, chiar NATO (ceea ce pare improbabil deocamdata). Altii, mai multi, nu vor unificarea cu o tara saraca, pentru ei atat Rusia cat si Europa occidentala fiind mari piete ale muncii. Mai sunt comunistii pro-rusi (numerosi si cu mare influenta in zonele rurale) si sustinatorii lor, ramasi cu creierii lustruiti de propaganda sovietica. Sunt si  actualii politicieni, parlamentari, guvernanti, functionari superiori ai statului moldovean, care nu ar agrea cedarea liber consimtita a demnitatilor lor. Toti acestia, la un loc cu o numeroasa minoritate slava, ce opinie credeti ca vor avea in cazul unui ipotetic referendum pe tema unificarii cu Romania? O parte din nomenklatura moldoveana, cea pro-europeana, doreste apartenenta R. Moldova la UE si, eventual, la NATO, dar ca stat moldovean de sine statator, acceptandu-se astfel ideea existentei a doua state romanesti.  In acest sens, mama Romania poate fi, cu adevarat, de un real ajutor matern.