Doar o viaţă şi aia irosită în stradă!

Alexandru Ghillis

    

Nu cu mult timp în urmă, jurnalistul Mălin Bot a emis, într-un articol publicat în Evenimentul zilei, câteva aprecieri pertinente cu privire la decizia guvernamentală de a se dubla alocaţiile de stat acordate copiilor, tragând cu această ocazie un serios semnal de alarmă în legatură cu potenţialele pericole viitoare ale pomenilor cu iz electoral, avându-se în vedere şi viitoarele alegeri parlamentare din 2016. Tabloul destul de sumbru evidenţiat de tânărul jurnalist, mi-a readus în memorie un scurt eseu al subsemnatului, Miresme, publicat drept Scrisoarea săptămânii în acelaşi notabil cotidian şi care mă face să reiau tema respectivă. Poate că nu m-aş fi hazardat acum să reabordez o asemenea tematică, dar cred că, din punct de vedere civic, am datoria s-o fac, fiindcă pot!

     Ca mai toată lumea, văd zilnic pe străzi, fără voia mea, bărbaţi mai tineri şi mai bătrâni, unii în perfectă putere, ceva mai rar femei, însă cu toţii rufoşi, urât mirositori şi cu chipurile amprentate de condiţiile inumane de trai animalic sub cerul liber, indiferent de anotimp. Pe strada noastră văd, de mai mulţi ani, câţiva dintre „liberii cugetatori” cu vechime, stând ca vrăbiile înşirate pe-o sârmă – cu mici pauze - de dimineaţa până seara pe treptele magazinelor de peste drum, având la picioare nelipsita sticlă ieftină de bere şi privind apatici trecatorii. Pe unul dintre ei am avut surpriza să-l zăresc întâmplător, în vreo două rânduri, luând tacticos masa de prânz la o terasă de lângă piaţă, respectându-se cu fripturică asortată cu cartofi prajiţi şi salată. Cred că beneficiază câteodata de  pomană şi mai face vreun mic serviciu cârciumii! Pe trotuarul de lângă blocul nostru îşi face veacul o tânară cu vârstă incertă din cauza lipsei dinţilor, care ne-a declarat mai demult, cu aplomb, că asta-i viaţa care îi place şi asta face: bea cafele de la dozator, fumează şi, culmea, vorbeşte mult la mobil. Işi face nevoile în spatele blocului, după nişte maşini şi doarme nu se stie pe unde. A turnat în decursul timpului doi copii – o vreme i-a ţinut, pe rând, cu ea pe stradă – şi, într-un final, i-a lăsat în grija statului. Unui alt locuitor stradal, superobez, nu-i lipseşte zilnicul pet la doi litri dintr-o renumită băutură răcoritoare gazoasă, prin grija unui comerciant din vecinătate. Un alt oropsit, aciuit de foarte tânăr lângă blocul nostru şi care acum este un bărbat în plină putere la nici 35 de ani, are şi el o poveste interesantă. Acum caţiva ani, când se reabilita faţada blocului, inginerul care conducea lucrările l-a convins să se angajeze ca necalificat în echipa de muncitori şi i-a oferit loc de cazare într-o baracă a firmei de construcţii. Nu trebuia decât să tragă de frânghia scripetelui ca să ridice la etaj găleţile cu materiale. N-a făcut mulţi purici. După scurt timp, a declarat că nu mai poate munci şi s-a lăsat păgubaş. A luat vreo trei sute de lei (trei milioane pe atunci) pentru munca depusă şi s-a întors la trotuar, oferind de toţi banii bere gratis la toţi „vecinii” de breaslă. Era un timp când fiului meu, cam de aceeaşi vârstă cu personajul, îi era milă de acest individ şi îi mai dădea câte un ban din când în când. Până s-a lămurit că demersul lui umanitar nu-i este de niciun ajutor real  boschetarului, a cărui ratare este asumată. Şi nu este singurul, fiind aproape toţi aceştia in aceeaşi situaţie, aparent fără rezolvare pentru majoritatea. Cert este faptul că mulţi dintre aceşti indivizi declasaţi provin din foste case de copii, aruncaţi debusolaţi pe drumuri după împlinirea vârstei de 18 ani, iar alţii, oameni în toată firea, ajung să cerşească pe  străzi, după ce şi-au pierdut locurile de muncă, familiile şi casele lor din cauza alcoolismului cronic.

    Ei bine, domnul Mălin Bot are perfectă dreptate atunci când afirmă că viitorul naţiunii române poate fi grav periclitat din inconstienţa diriguitorilor de moment ai ţării, care sunt mai repede interesaţi de perpetuarea lor la putere. Valoarea alocaţiilor de stat pentru copii ar trebui sa fie adaptată numai în funcţie de capacitatea materială a părinţilor lor şi, deci, nu egală pentru toţi copiii. De asemenea, alocarea banilor pentru copii ar trebui condiţionată de prezenţa obligatorie (monitorizată) a acestora la grădiniţă, la şcoală şi, nu în ultimul rând, de rezultatele şcolare obţinute. Altfel, există riscul ca prin susţinerea financiară necondiţionată, alocată în mod egal tuturor copiilor, să fie încurajată nemunca voită a unor parinţi care trăiesc doar de pe urma copiilor lor, cât mai mulţi posibil şi care, din nenorocire pentru ei, pot avea acelaşi viitor ratat ca al parinţilor lor, umili asistaţi social ai statului, adică pe seama contribuabilului român. Pomenile electorale nu rezolvă nimic bun pe termen lung, ci doar interese imediate disimulate ale celor care le oferă.