CREDO - Vreau sa cred cu adevarat ca traiesc intr-o tara libera, democratica si, ca atare, ma pot exprima liber, fara sa lezez opiniile altora. Vazand disputele din ultima vreme din mass media si nu numai in legatura cu dorintele multor romani de unificare a Republicii Moldova cu tara mama Romania, ma vad nevoit sa-mi expun propriile pareri ce vizeaza acest proiect de suflet pentru multi romani, ca roman, cetatean roman cu descendenta basarabeana pe linie materna. Spun, poate, lucruri care ar putea soca pe neinitiati, dar sunt lucruri care trebuie spuse pana la capat, o data pentru totdeauna.  

1940, foc fatidic pentru mama Romania

Alexandru Ghillis

     Pe seama abordarilor apreciate de subsemnatul ca fanteziste, cu privire la eventualitatea (improbabila) refacerii Romaniei Mari, mutilata in 1940 ca urmare a neghiobiei politice dambovitene, trebuie spus din capul locului ca acesta nu este decat un vis pur nationalist, care in conditiile secolului XXI este perimat, data fiind tendinta de globalizare si permeabilizare, pana la posibila volatilizare a tuturor granitelor pentru cetatenii statelor europene.  Pluteste insa si pericolul ca unele proiecte iredentiste care militeaza pentru modificari teritoriale, altele decat cele statuate in prezent, sa genereze posibile rearanjari teritoriale nedorite catorva state europene, printre care si Romania. In prezent, vedem cu ingrijorare cum actiunile expansioniste traditionale ale Rusiei contrariaza - pe buna dreptate - comunitatea internationala, obligata sa-i aplice sanctiuni care nu par, totusi, sa aiba efectul dorit.

     In acelasi context, in ceea ce priveste ideea unificarii R. Moldova cu Romania, consider ca este o regretabila eroare rezultata din omiterea faptului tragic ca Basarabia nu este reprezentata doar prin teritoriul actualei republici moldovenesti, ci si de partile ei de Nord si de Sud, care in Nord incepeau din nord-estul Bucovinei, iar in Sud se intindeau pana la gurile Dunarii si Marea Neagra, teritorii aflate azi parti ale  Ucrainei. Ma indoiesc ca Ucraina sau Rusia vor fi vreodata dispuse, sub orice motiv, sa negocieze cu noi sau sa  renunte din proprie initiativa la „cadoul otravit” al lui Stalin!

     Pe linie materna, am radacini in fosta Basarabie. Bunicul meu din partea mamei, fost cetatean de frunte al orasului dunarean Ismail (actualmente parte din Ucraina), a fost arestat in 1940 de trupele sovietice ale NKVD-ului si apoi deportat in Siberia, alaturi de alte mii de romani basarabeni, iar multi, printre care si bunicul meu, au disparut acolo pentru vecie. In locul celor deportati, au fost adusi in Basarabia colonisti  cetateni  sovietici, rusi si ucraineni din URSS, cu familii cu tot, pentru a se grabi sovietizarea teritoriului cotropit de mamutul cu picioare de lut.    Ceea ce voi scrie in continuare se bazeaza pe cele povestite mie mai tarziu de catre bunica mea (refugiata in Regatul Romaniei in 1940), de mama mea si de alti romani basarabeni, refugiati in tara in aceleasi conditii dramatice.

     Pana la sfarsitul primului razboi mondial, Basarabia s-a aflat sub administrarea Rusiei tariste si romanii basarabeni, desi erau mereu cu ochii si urechile spre Romania, nu aveau foarte multe de reprosat administratiei rusesti, in mare parte destul de corecta si bine organizata. Spre sfarsitul razboiului, cand puterea in Rusia a fost preluata de bolsevici, s-a ales praful de vechea administratie tarista, care a fost acaparata de feluriti aventurieri politici si marcata de dezordini.

     Mare a fost in 1918 bucuria basarabenilor din Ismail la intrarea trupelor romane in oras, iar derbedeii bolsevici si anarhisti, care tineau fraiele administratiei, au fost cu totii alungati in URSS-ul lor iubit. Dar, nu dupa mult timp, a urmat deziluzia. Administratia romaneasca nou instalata s-a dovedit ineficienta, profund corupta si organizarea proasta. La conducerea principalelor institutii de stat, religioase sau de invatamant au fost numite persoane slab pregatite, incompetente, prin „pile” ori pe considerente politice etc. (cam ca in Romania de azi!!!). Basarabenii au inceput sa se simta cetateni romani de categoria a doua, fiindca tot ce nu era calificat sau  valoros in tara, era indreptat catre Basarabia.

     Ei bine, nici in prezent foarte multi basarabeni mai in varsta nu uita asemenea aspecte negative si sunt sceptici ca la o eventuala reunificare nu s-ar intampla la fel. Multi ar fi preferat o unificare rapida cu Romania doar pentru a nu mai fi nevoiti sa stea la cozi pentru vize de acces in statele Uniunii Europene, dar acum au capatat accesul liber in aceste state si R. Moldova pare sa devina cu pasi mici si nesiguri parte a Uniunii Europene si, poate, chiar NATO. Altii, mai multi, nu vor unificarea cu o tara saraca, pentru ei Rusia si Europa occidentala fiind mari piete ale muncii. Mai sunt comunistii pro-rusi (numerosi si cu mare influenta in zonele rurale) si sustinatorii lor, ramasi cu creierii lustruiti de propaganda sovietica. Sunt si  actualii politicieni, parlamentari, guvernanti, functionari superiori ai statului moldovean, care nu ar agrea cedarea liber consimtita a demnitatilor lor. Toti acestia, la un loc cu o numeroasa minoritate slava, ce opinie credeti ca vor avea in cazul unui ipotetic referendum pe tema unificarii cu Romania? Nomenklatura moldoveana vrea, in buna parte, apartenenta R. Moldova la UE si, eventual, NATO, dar ca stat moldovean de sine statator, acceptandu-se astfel ideea existentei a doua state romanesti.  In acest sens, mama Romania poate fi, cu adevarat, de un real ajutor matern.