Miresme

Alexandru Ghillis

Daca vrei sa cunosti adevarata mireasma  a vremurilor pe care le traim, ei bine, ia un loc temporar pe trotuar in statia RATB, vizavi de Gara de Nord din Bucuresti, in dreptul maidanului care marcheaza fizic si olfactiv intersectia bd-lui Gh. Duca cu celebra Cale a Grivitei!

Am avut azi dimineata norocul (ghinionist) sa descopar vizual, in compania mai multor cetateni nevinovati, ce asteptau ca si mine sa vina un autobuz, sursa care marcheaza zona cu un miros de neconfundat. Pe maidanul cu noroi era o fosgaiala de indivizi tineri si jerpeliti, ciudati si cam instabili pe doua picioare, precum si cativa maidanezi patrupezi, roind in jurul unei guri deschise de canal, prin care unii dintre acesti concetateni, barbati si femei, dispareau in adanc, ca pe urma sa reapara aceiasi sau altii – fiind, totusi, greu de identificat dupa cum aratau. Pe trotuar, langa garduletul maidanului, alti doi negociau confidential cu al treilea, care se pare ca era asteptat cu nerabdare de tot restul companiei si de un altul, mai ciudat, care plimba impleticit, de coarne, o bicicleta noua-nouta, care nu se lega deloc cu posesorul ei (adevarat?).

Dar neasteptata surpriza, cireasa de pe tort, a fost o aparitie intempestiva, fulminanta, alb-neagra, ce a irupt din haurile canalului: un tanar tuciuriu barbos, cu o palarie alba texana si un parpalac alb, ale carui poale fluturau in viteza cu care aceasta noua vedeta a diminetii fugea grabita, in vazul tuturor, spre copacul batran din mijlocul maidanului. Ajuns acolo, si-a lepadat fulgerator in jos blugii jegosi si, asezat pe vine, s-a usurat pe indelete, fara sa se sinchiseasca de multimea de ochi care incercau sa nu-l vada.  Apoi, frunzele in culoarea ruginie a toamnei i-au fost cat de cat de ajutor. Imediat a devenit alt om (?). S-a integrat nonsalant vecinilor sai de canal,  sprijinindu-se plin de sine pe picioarele rascracarate si cu mainile infundate nepasator in buzunare.  

Atunci am realizat ca acest fost scuar din fata garii este, de fapt, latrina ecologica in aer liber, biodegradabila, a unei terne civilizatii paralele, cu care s-ar putea colabora, dar nu exista un interes oficial cu adevarat. Poate numai in campaniile electorale, cand se acorda pomeni fara acoperire multor categorii de cetateni, printre care si asistatilor social, cum sunt si cei de mai sus. Ah, da! Mai sunt niste ajutoare sporadice in alimente din partea unui o.n.g. sau altul, li se dau gratis si seringi de unica folosinta, pentru evitarea infectarilor cu hepatite si cu HIV/SIDA, dar nu se aduc pe maidan macar doua toalete ecologice. Culmea este ca nu se spune nimic despre sursele care aprovizioneaza continuu tagma cu droguri. Interesant!

(publicat in EVENIMENTUL ZILEI)