Şase!!! Mobilul meu, al tău...

Alexandru Ghillis

     “Şase” este nu numai un banal număr, dar şi un termen convenţional de argou, preluat - din bravadă - în mediul tinerilor din generaţia mea şi nu numai a ei şi este, de fapt, sinonim pentru “atenţie!”.  Asadar, ATENŢIE, oameni buni!

     Ce ne-au învaţat dintr-un început mamele noastre când eram de-o şchioapă şi apoi învăţătorii şi profesorii noştri în legatură cu păstrarea igienei personale şi, în consecinţă, a sănatăţii? Esenţială era (şi este) spălarea mâinilor când ne întorceam acasă de la joacă ori de la şcoală. Am rămas cu acest bun obicei, devenit automatism, până în ziua de azi, la vârste apreciabile, când revenim acasă din oraş şi ne pregătim să ne aşezăm la masă.  

     Şase! Lucrăm la servici, colindăm prin magazinele oraşului, călătorim în mijloace de transport în comun pentru sute de mii de călători pe zi s.a.m.d. Vă daţi  seama câte milioane de microbi periculoşi sunt activi pe mâinile noastre?

     Dezvoltarea excepţională a tehnologiei informaţiei nu a adus, din păcate, numai progres în viaţa oamenilor, dar şi neajunsuri. Multe, adevarate pericole pentru sănătate, dacă nu se găsesc mijloacele de protecţie necesare. Sunt pericole peste care trecem în mod inconştient cu vederea, fiind total absorbiţi de largile posibilitaţi oferite de tehnologie, care se deschid in faţa noastră şi le putem  stăpâni cu uşurinţă. Mă refer, în principal, la răspândirea rapidă în rândul populaţiei, mai ales a celei tinere, a noilor mijloace portabile de comunicare digitală. Adică a tabletelor şi, în special, a telefoanelor inteligente, smartphones, adevărate mini computere conectate la internet. Acestea din urmă le puteţi vedea începând chiar de la copii preşcolari si până la oamenii maturi. Pe stradă, în magazine, în localuri şi în transportul urban în comun remarci zilnic nenumaraţi bărbaţi si femei cu telefoanele la urechi sau butonându-le concentraţi minute interminabile. De multe ori, observi câte un grup mut de puştani cu căştile in urechi, captaţi fiecare de propriul mobil. Asta se întâmplă la cei mai mulţi tineri şi în familie, acasă, aproape în orice activitate casnică, la masă, la toaletă, în pat şi, probabil, mai puţin sub duş sau în somn!!! Până la urmă, se poate spune că degeaba te-ai spălat pe mâini venind acasă, dacă iei iar telefonul in mână! S-ar putea să vă intrebaţi unde naiba vreau să ajung cu divagaţia mea! Imediat revin la subiect şi încerc să termin, dar scurta digresiune a fost necesară.

     Spuneam mai sus că, la muncă sau mergând prin oraş, pe palmele noastre convieţuiesc milioane de microbi. Telefonul mobil il ţinem cu mâna când vorbim sau îl butonăm. Ca urmare, milioane de microbi periculoşi se află şi pe corpul aparatului. Mai ştiu bine pe cineva căruia i-a căzut smartphone-ul în toaleta de la servici. A fost recuperat imediat, trecând peste senzaţia de greaţă (deh, telefon scump), curăţat, spălat cu apă şi, culmea, rămas în perfectă stare de funcţionare. După câteva zile a fost vândut altcuiva cu cele mai bune recomandari şi microbii aferenţi. Zilele trecute, în faţa blocului subsemnatului, o tânără îşi căuta îngrijorată, cu ajutorul unui boschetar, telefonul căzut într-o rigolă, dar nu cunosc sfârşitul acţiunii. Insă mă gândesc cu oarecare îngrijorare  la cât de septică ar putea fi acea jucărie inteligentă, dacă a fost recuperată.

     Ca să închei, în sfârşit, întreb şi eu ce am putea face cu telefoanele astea ultradeştepte, fără de care nu te mai poţi despărţi uşor o dată ce le-ai cunoscut, pentru a elimina pericolul permanent de bombe septice cu efect întârziat pe care îl reprezintă ele? Ar trebui să fie o problemă majoră şi pentru producatorii acestor gadget-uri! Iar până atunci, şase!!! Mobilul meu, al tău...  

(publicat in EVENIMENTUL ZILEI sub titlul "Sunt pericole peste care trecem in mod constient")