Munca cinstita poate face suportabila si viata din detentie.

Alexandru Ghillis

     M-am hotarat sa astern aceste randuri ca urmare a articolului domnului Malin Bot din EVZ de Sambata 7 martie a.c. si a celui de la “Scrisoarea  saptamanii” din EVZ de Sambata 14 martie a.c., semnat de cititoarea dumneavoastra Irina Diaconu.  Doresc sa fac - la randul meu - cateva precizari in legatura cu acelasi subiect, care a luat acum amploare datorita numarului destul de mare de posibili ori dovediti infractori cu gulere albe, ce s-au pomenit cazuti brusc in rolul adevarat de arestati, beneficiari ai conditiilor de viata existente in recluziune, dar de care ar trebui sa "se bucure" absolut toti infractorii condamnati, fara nicio deosebire. Este necesar sa existe un regim standard, corect si egal, al confortului de detentie pentru absolut toti arestatii!

     Adevarat, ca perceptia conditiilor de trai din inchisoare este diferita de la individ la individ si depinde de pozitia sociala avuta inainte de arestare: pentru un boschetar oarecare, conditiile de viata din celula de puscarie sunt aproape mana cereasca, spre deosebire de un om de afaceri, politician sau fost ministru, care va fi de-a dreptul oripilat.       Dar, cum a precizat si ministrul Justitiei, inchisoarea nu-i hotel si anii de detentie nu reprezinta un concediu de odihna. Pentru cine a dat cu buna stiinta "gaura" in bugetul statului sau in avutul personal al cetatenilor, a fost un om profund corupt, inchisoarea este exact locul potrivit de penitenta si manifestarea caintei, pentru ca in viitor, in libertate fiind, „sa sufle si-n iaurt” cand va fi tentat sa corupa, sa se lase corupt ori sa comita orice alta infractiune.

     Insa nu mi se pare  deloc corect (si multor altora de asemenea) ca toti cetatenii onesti ai acestei tari sa intretina in puscarii, prin taxele si impozitele platite anual la bugetul statului, infractorii care au devalizat bugetul de stat sau avutul personal al cetatenilor, ceea ce s-a reflectat negativ in nivelul general de trai al tuturor romanilor. De aceea, ar trebui ca detinutii valizi, cu putere de munca, sa-si achite personal cazarea si masa din penitenciar, pe toata perioada "sejurului", in urma muncii prestate - 8 ore zilnic -  in interior sau in afara (sub  stricta supraveghere, desigur), aducand astfel si un profit penitenciarului, profit din care s-ar putea imbunatati conditiile de trai din interior: instalatii sanitare noi, zugraveli, caldura si apa calda livrate cu program zilnic, dezinsectii si deratizari etc. Cei care sunt in stare, dar refuza sa munceasca, sa fie obligatoriu intretinuti numai din resursele financiare ale familiilor lor si numai in limitele regulamentului interior al unitatii penitenciare. Pe socoteala statului sa poata fi sustinuti doar detinutii varstnici fara avere, cei bolnavi si fara mijloace de intretinere, precum si cei incapabili de munca (corect motivati de o comisie medicala).

     Trebuie sa se constientizeze ca penitenciarele actuale nu sunt urmasele  fostelor lagare comuniste de munca fortata, insa reeducarea prin munca este intotdeauna cel mai bun mijloc (in multe cazuri fericite) de a reda societatii oameni pe care aceasta se va putea baza. In zilele noastre, munca onesta intr-o societate libera, democratica, te face sa te simti, sa gandesti si sa te exprimi cu adevarat liber.

     Ca atare, numai in urma muncii depuse cinstit, aducatoare de profit, asemenea procedurii tuturor oamenilor onesti ai acestei tari, cei aflati temporar in detentie vor putea sa-si imbunatateasca conditiile lor de trai, pentru toti la fel, fiindca – teoretic si practic - acolo nimeni nu trebuie sa fie mai egal decat ceilalti, indiferent de conditia sociala avuta anterior.

(publicat in EVENIMENTUL ZILEI)