Fara paine, dar circ TV cu rating inalt

Alexandru Ghillis

       Nu va ganditi la DNA! Este vorba de cu totul altceva.

     Daca s-au oferit sponsorizari financiare grase, reteta este destul de simpla, fiind vorba – probabil – de un format de emisiune TV brevetat deja. Asa am putut vedea, cu cativa ani in urma, epopeea traita voluntar de niste romanasi in jungla panameza, iar acum vedem  tot romanasi, o duzina de vedete create pe sticla de TV, chinuindu-se - pentru foloasele ce urmeaza unui rating mare – in jungla sud-africana.

     Cu ochii mari si (poate!) gura cascata, stam seara de seara partasi la desfasurarea scenariului unui reality show TV cu rating garantat. Si zau, ca poti  rezista eventualei tentatii de a apasa butoanele telecomenzii pentru altceva, desi...

     In defunctul  MSN Encarta am putut citi ca „reality show-ul este o emisiune TV ce observa situatii reale de viata, programe televizate ce prezinta oameni reali în situatii contrafacute, ale caror emotii si comportamente sunt adesea monitorizate”.  Adica, cam totul este regizat pe baza unui scenariu fiindca, de fapt, este vorba de o emisiune de televiziune filmata. Care se desfasoara pe cateva platouri de filmare, atent pregatite de o complexa echipa de profesionisti (in acest caz circa 200 de romani si straini). Ca atare, ar trebui sa nu le purtam mare grija celor doisprezece, ce joaca aproape in deplina siguranta scenele de martiraj, spre multumirea onor telespectatorilor si in beneficiul conturilor personale ale jucatorilor.

     Practic, actiunea generala se petrece in cea mai mare parte a timpului pe un platou curatel, creat din timp de scenografi la marginea junglei, in asa fel incat vedetele sa fie cat mai putin posibil deranjate de vietatile locului care, de altfel, nu se vad decat in scene separate, independente, filmate documentar cu mult umor si intercalate ulterior la masa de montaj. Asistam la diferite discutii interminabile sau confesiuni purtate – conforme cu indicatiile scenariului - intre participantii infometati ai reality show-ului (filmati de cameramani invizibili, aflati printre ei), deoarece nu primesc decat pe sponci orez si fasole, in asteptarea supunerii la probe greu de trecut, doar din disperarea de a castiga niste portii de mancare in plus. Totusi, la peste o saptamana si mai bine de supravietuire in (aparente) conditii de jungla, degradarea fizica a eroilor nostri nu prea sare in ochi (probabil ca staff-ul de la costume, machiaj si coafura isi face si aici datoria). Nu ar fi de mirare sa aflam candva ca, in dosul vegetatiei luxuriante, cel putin doua toalete ecologice (invizibile noua) sa ofere conditii minime moderne pentru satisfacerea nevoilor fizice ale personajelor emisiunii si echipei de filmare din platou.

     Pe un alt spatiu de filmare, intr-o zona civilizata, in afara junglei, isi desfasoara numarul cei doi excelenti prezentatori ai emisiunii. Acestia ii supun pe cei alesi prin vot telefonic de catre telespectatori sa treaca peste anumite probe aproape imposibile si pentru care, in functie de rezultatele obtinute, au asigurata si cantitatea de mancare ce li se va livra tuturor. Sunt probe dementiale, care trebuie totusi vazute, fiindca reprezinta punctul culminant al fiecarei serii zilnice. Din pacate, la una dintre probe, cand unui tanar reprezentant al generatiei internetului, factor de cultura cu muschii bine lucrati la sala de forta, i s-a pus si unica intrebare de cultura generala „cine a scris Cei trei muschetari?”, tanarul macho musculos a raspuns scurt „nu stiu” si a trecut grabit la proba urmatoare de forta fizica. Am ramas siderat, fiindca majoritatea romanelor lui Alexandre Dumas erau devorate de cei mai multi dintre adolescentii generatiei mele. Trist, dar majoritatea tinerilor consumatori ai retelelor sociale de pe internet, ai telefoanelor inteligente de care nu se despart decat in somn, nu a cunoscut placerea integrarii in actiunea unui roman de capa si spada captivant ca renumitul „Cei trei muschetari” de Alexandre Dumas, rasfoirea paginilor unei carti din marea literatura romana sau straina. Dezolanta constatare! Dar trebuie sa ne obisnuim cu asta si acum sa ne consolam ca mai avem inca vreo doua saptamani de divertisment exotic zilnic, seara de seara, in timp ce DNA-ul isi vede de treaba in felul sau, in atentia reporterilor tuturor televiziunilor (flamande) de stiri.

     In fond, toate emisiunile TV de acest gen sunt produse comerciale, create doar pentru divertisment si profit si nicidecum pentru culturalizare si trebuie sa le luam ca atare. Asa ca, inarmati-va cu buna dispozitie, cu popcorn, cu seminte si berea aferenta si... vizionare placuta, chiar si din pat!!! :-))))